O echipa internationala de cercetatori a descoperit, într-o vagauna stâncoasa din Bazinul Parisului, o harta tridimensionala veche de 13.000 de ani care dovedeste ca stramosii nostri din Paleolitic aveau solide cunostinte geomorfologice si hidrografice.
Aceasta descoperire evidentiaza capacitatile intelectuale si creative ale primilor oameni, modificând perceptia asupra abilitatilor cognitive ale oamenilor preistorici si a interactiunii lor cu mediul.
Primitivi, dar creativi
De-a lungul istoriei, fiintele umane au fost un exemplu viu de inteligenta, munca asidua si consecventa, indiferent de resursele pe care le aveau la dispozitie, fie ca este vorba despre omul modern sau oamenii primitivi care traiau în pesteri.
Stramosii nostri timpurii erau mult mai avansati decât le acordam adesea credit. Ei erau experti în utilizarea resurselor disponibile pentru supravietuire si în dezvoltarea de unelte si tehnici care au pus bazele civilizatiei moderne.
De la picturile rupestre detaliate care descriau viata lor de zi cu zi si credintele lor pâna la crearea de unelte pentru vânatoare si cules, stramosii nostri erau creativi si aveau abilitati de rezolvare a problemelor.
Pâna de curând, cea mai veche harta tridimensionala era considerata a fi o lespede de roca portabila datând din Epoca Bronzului, în urma cu aproximativ 3.000 de ani, care marca o retea locala de râuri, în timp ce unele movile de pamânt dominau, de asemenea, o parte a acesteia. Recent, cercetatorii au scos la iveala o harta tridimensionala mult mai veche.
Ea a fost probabil creata de oamenii Paleoliticului, în urma cu aproximativ 13.000 de ani si ofera o reprezentare în miniatura a peisajului înconjurator. Harta era ascunsa într-un megaclast de gresie cuarzitica sau un fragment mare de roca cu sculpturi pe el, în Bazinul Parisului.
Inedita creatie paleolitica a fost descoperita în adapostul rupestru Ségognole 3, un sit cunoscut înca din anii 1980 pentru gravurile sale artistice reprezentând cai în stilul Paleoliticului târziu, de o parte si de alta a unei reprezentari sexuale feminine.
Echipa de cercetatori care a realizat aceasta descoperire a fost condusa de dr. Anthony Milnes, de la Universitatea din Adelaide, si de dr. Médard Thiry, de la Centrul de geostiinte Mines Paris-PSL.
Conform studiului lor, o parte din podeaua de gresie a adapostului a fost modelata si adaptata ca o reprezentare a miscarii naturale a apei în regiune si a geomorfologiei locale.
Potrivit dr. Milnes, aceasta miniatura tridimensionala nu reprezinta o harta în sensul modern al cuvântului, cu masurarea corecta a distantelor si a directiilor, ci descrie functionarea unui peisaj, prezentând scurgerile din zonele înalte în pârâuri si râuri, convergenta vailor si formarea lacurilor si a mlastinilor în aval.
Apa, mai importanta decât timpul sau spatiul
Studiul afirma, de asemenea, ca directia curgerii apei si identificarea caracteristicilor peisajului erau probabil mai importante pentru oamenii din Paleolitic decât concepte precum timpul sau spatiul.
„Studiul nostru demonstreaza ca modificarile aduse de oameni comportamentului hidraulic în interiorul si în jurul adapostului s-au extins la modelarea fluxurilor naturale de apa în peisajul din jurul adapostului rupestru. Acestea sunt descoperiri exceptionale si arata clar abilitatile mentale, imaginatia si capacitatea inginereasca a stramosilor nostri îndepartati”, spune dr. Thiry.
Analiza gresiei Fontainebleau a relevat ca trasaturile morfologice fine si detaliate ale acesteia nu erau prezente în mod natural în mediul înconjurator.
Aceste caracteristici nu puteau fi modificate decât de catre predecesorii nostri, iar scopul lor (iluzoriu sau real) a fost probabil acela de a imprima cai specifice de curgere a apei, în timp ce sculptau o cale si ghidau ploaia pe un traseu specific, spre a putea colecta apa potabila în eventualitatea secetelor.
Valoarea descoperirii consta în relatia mai ampla, probabil mitologica, cu apa, asa cum pare sa transmita proximitatea celor doua instalatii hidraulice din interiorul adapostului. Acestea se afla la o distanta de aproximativ trei metri una de cealalta si par sa transmita o cunoastere profunda privind viata si natura, care ne ramâne ascunsa deocamdata.
Publicat de Oxford Journal of Archaeology, studiul demonstreaza importanta muncii interdisciplinare. Dr. Milnes spune ca o colaborare între discipline – cum ar fi arheologia, geologia si geomorfologia – este vitala în stiinta. „Credem ca rezultatele cele mai productive ale cercetarii se gasesc la granitele dintre discipline”, spune dr. Milnes.
„Reevaluarea studiilor de teren si efectuarea de vizite frecvente la fata locului sunt importante. Din proiectul nostru în curs de desfasurare reiese clar ca perspectivele si interpretarile nu apar imediat, ci pot fi deduse prin noi observatii si discutii interdisciplinare”, sugereaza dr. Thiry.
GABRIEL TUDOR
Comentarii