Este greu de imaginat cum ar fi fost schimbata istoria daca George Washington ar fi fost ucis în timpul Razboiului de Independenta. Fara acest parinte fondator în fruntea luptei pentru libertate, razboiul ar fi putut fi pierdut.
Aceasta istorie alternativa ar fi putut deveni realitate daca nu ar fi existat convingerile morale si etica de gentleman a unui ofiter de infanterie scotian pe nume Patrick Ferguson.
Ferguson s-a nascut în Aberdeenshire, Scotia, pe 25 mai 1744. Tatal sau era senator la Colegiul de Justitie, iar mama sa – sora lui Patrick Murray, Lord Elibank. Si-a început cariera militara devreme, alaturându-se armatei la vârsta de 15 ani. A servit în Royal Scots Greys si a luptat în Razboiul de Sapte Ani înainte de a se înoarce acasa din cauza unei rani la picior.
În Marea Britanie a participat la instruirea infanteriei usoare, unde a contri-buit la dezvoltarea unor noi tactici pentru armata. În aceasta perioada, a inventat, de asemenea, pusca Ferguson, fara îndoiala cea mai avansata pusca de vânatoare din epoca sa.
Inteligenta sa ascutita si ingeniozitatea au atras atentia generalului William Howe, comandantul suprem al fortelor terestre britanice din colonii. În consecinta, Ferguson a fost trimis sa lupte în Razboiul de independenta american.
În 1777, Ferguson a ajuns în colonii si a primit comanda a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Corpul de pusti al lui Ferguson”, o unitate de 100 de puscasi echipati cu noua pusca. Unul dintre primele lor angajamente a fost Batalia de la Brandywine din Pennsylvania, la 11 septembrie.
Ferguson si corpul sau de puscasi s-au deplasat înaintea armatei generalului Howe, care se îndrepta spre Philadelphia. La un moment dat, el a observat un ofiter american de rang înalt alaturi de un alt ofiter, în tinuta de husar din Europa Centrala. Cu pustile lor precise, Ferguson si oamenii sai i-ar fi putut doborî cu usurinta pe ofiteri într-o salva de focuri de muscheta. Cu toate acestea ofiterii erau cu spatele la britanici.
Ca om de onoare, Ferguson a decis sa nu traga în ofiterii care nu erau constienti de prezenta sa. Mai târziu în lupta, Ferguson a fost împuscat în bratul drept si dus la un spital de campanie. Acolo, un chirurg i-a spus ca unii soldati americani care fusesera tratati în spital au indicat ca generalul Washington fusese în acea zona mai devreme în cursul zilei.
Ferguson a scris în jurnalul sau ca, chiar daca ofiterul ar fi fost Washington, nu a regretat decizia sa. Desi identitatea ofiterului american ramâne incerta, barbatul în tinuta de husar a fost contele Casimir Pulaski, unul dintre parintii fondatori ai cavaleriei americane (împreuna cu Michael Kovats de Fabriczy).
În timpul bataliei, Pulaski a efectuat misiuni de recunoastere si chiar a explorat o ruta de retragere pentru Washington dupa ce armata sa a fost înfrânta. Daca ofiterul american era într-adevar Washington si daca Ferguson ar fi decis sa traga, ziua de 11 septembrie 1777 ar fi putut fi un punct de cotitura în istoria Americii.
A continuat sa lupte în Razboiul American de Independenta pâna la moartea sa în timpul bataliei de la King’s Mountain, la granita dintre Carolina de Nord si Carolina de Sud, pe 7 octombrie 1780.
În timpul bataliei, a fost împuscat în timp ce calarea. Piciorul i-a fost prins în scari si a fost târât spre partea americana, unde a fost somat sa se predea. Ca un ultim act de sfidare, a scos un pistol si l-a împuscat pe unul dintre americani. Patriotii au raspuns împuscându-l de opt ori si l-au îngropat pe câmp.
Indiferent daca acel ofiter a fost sau nu generalul Washington, mostenirea lui Ferguson va fi marcata pentru totdeauna de glontul pe care nu l-a tras.
GABRIEL TUDOR
Comentarii