Descoperirea unui al doilea oras subteran la Gizeh ridica întrebari fundamentale despre istoria civilizatiei umane.
Un grup de cercetatori italieni sustine ca a identificat un al doilea oras subteran sub platoul Gizeh din Egipt, alimentând o controversa internationala privind originea si natura complexului piramidelor.
Potrivit acestora, noile structuri identificate cu ajutorul tomografiei radar subterane indica o retea vasta de tuneluri si camere aflate la peste 600 de metri adâncime, conectând piramidele lui Kefren si Menkauros. Daca aceste descoperiri se confirma, ele ar putea rescrie complet capitolele cunoscute ale istoriei egiptene si chiar ale umanitatii.
O civilizatie distrusa?
Cercetarea, condusa de Filippo Biondi de la Universitatea Strathclyde din Scotia, s-a concentrat initial asupra zonei de sub piramida lui Kefren. Echipa a sustinut ca datele obtinute prin analiza tomografica indica o probabilitate de 90% ca structuri similare, de tip pilon spiral, sa se gaseasca si sub piramida lui Menkauros.
Acesti piloni, a caror lungime este estimata la circa 600 de metri, sunt distribuiti într-o configuratie care sugereaza existenta unui mega-ansamblu arhitectonic subteran, întins sub întregul complex Giza. Declaratiile cercetatorilor au fost întâmpinate cu scepticism de catre comunitatea stiintifica internationala, în special de faimosul arheolog egiptean Zahi Hawass.
Acesta a respins categoric ipotezele avansate de echipa italiana, calificându-le drept „absurde” si lipsite de orice baza stiintifica, argumentând ca tehnologia radarului cu penetrare a solului nu poate detecta structuri la asemenea adâncimi.
Cu toate acestea, Biondi sustine ca masuratorile sunt valide si ca metodele aplicate respecta rigorile cercetarii geofizice moderne, mentionând ca imagini similare ale pilonilor spiralati au fost înregistrate sub ambele piramide.
Potrivit echipei italiene, structurile identificate nu apartin epocii faraonice cunoscute, ci unei civilizatii anterioare, posibil distrusa de un cataclism planetar în urma cu aproximativ 12.800 de ani, într-un eveniment asociat cu impactul unei comete. Aceasta teorie, sustinuta si de geologul american dr. James Kennett, se leaga de disparitia brusca a culturii Clovis în America de Nord, concomitent cu dovezi ale unui masiv impact cosmic gasite în Siria (la Abu Hureyra), în proximitatea geografica a Egiptului.
Kennett argumenteaza ca un impact de asemenea amploare ar fi putut declansa inundatii masive dinspre Mediterana si Nil, acoperind partial regiunile joase din Egipt si distrugând urmele acestei civilizatii antice. Aceste idei, desi speculative, sunt întarite de o paralela mitologica: textele de pe peretii Templului din Edfu, aflat la 780 km sud de Giza, care vorbesc despre o mare inundatie care a distrus o civilizatie misterioasa numita „Cei Mai Vechi” si despre o insula sacra aflata în regiunea Giza, distrusa de un „sarpe dusman” – o posibila metafora pentru un impact cometar.
Între stiinta si mit
Cercetatorul Andrew Collins, un sustinator proeminent al teoriei unei civilizatii antediluviene, sugereaza ca aceasta „Insula a Creatiei” reprezinta de fapt un Gizeh protoistoric, un centru spiritual si arhitectural al unei civilizatii pierdute, ai carei supravietuitori ar fi transmis cunostintele lor despre astronomie, arhitectura si inginerie egiptenilor de mai târziu.
Comunitatea arheologica traditionala ramâne reticenta, specialistii considerând ca inscriptiile din Edfu sunt pur mitologice si simbolice, reflectând migratia zeilor supravietuitori ai unui cataclism, nu o descriere lierala a unei civilizatii pre-egiptene. Totodata, acestia insista asupra faptului ca piramidele de la Gizeh au fost construite în urma cu aproximativ 4.500 de ani, în timpul Vechiului Regat egiptean, lipsind dovezi arheologice clare privind o cultura avansata anterioara. În ciuda refuzului de recunoastere academica, Biondi si echipa sa continua cercetarile si insista ca forma, consistenta si aranjamentul pilonilor de sub piramida lui Menkauros ofera dovezi solide pentru existenta unei infrastructuri comune si planificate, care sugereaza o intentie inginereasca de amploare.
Mai mult, ei afirma ca scopul acestor structuri ar putea fi legat de manipularea celor patru elemente naturale – apa, aer, foc si pamânt – un concept prezent si în cosmologiile vechi si în alchimie. Teoria unei civilizatii vechi de peste 30.000 de ani, cu un nivel tehnologic sofisticat, nu este noua, dar rareori a fost sustinuta prin metode stiintifice moderne.
În acest sens, Collins invoca exemple din cultura gravettiana din Rusia – comunitatile paleolitice de la Sungir si Kostenki – care ar fi construit structuri rectangulare orientate lunar, purtau haine croite si experimentau forme primitive de agricultura, cu zeci de milenii în urma. Aceste date sugereaza ca istoria umanitatii ar putea contine capitole înca nedescoperite.
În concluzie, desi controversata, descoperirea raportata de cercetatorii italieni sub piramidele de la Giza deschide o dezbatere fascinanta despre limitele cunoasterii noastre în ceea ce priveste originile civilizatiei. Indiferent ca aceste structuri sunt vestigii ale unei culturi uitate sau doar fenomene geologice interpretate gresit, ele provoaca vii controverse în rândul comunitatii stiintifice si ne obliga sa reexaminam legatura dintre mit, arheologie si stiinta. Cert este ca sub nisipurile Egiptului, s-ar putea ascunde înca multe raspunsuri despre trecutul îndepartat al omenirii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii