Ceremonia Premiului IgNobel este un eveniment anual care onoreaza stiinta ciudata intr-o gama diversa de discipline. In acest an s-au aniversat 30 de ani de Gale IgNobel, organizate ca de fiecare data de revista Annals of Improbable Research (AIR) si sponsorizate de Harvard-Radcliffe Society of Physics Students si Harvard-Radcliffe Science Fiction Association.
Ce au in comun aligatorii care inhaleaza heliu cu cutitele facute din excremente umane congelate, sau asasinii care n-au chef sa-si faca treaba si viermii care vibreaza la frecvente inalte? Practic nimic, dar toate aceste subiecte ciudate au inspirat cercetari serioase care au castigat nimic altceva decat un premiu stiintific unic: premiul IgNobel 2020 din acest an.
Ca in fiecare an, si in acest an, si el ciudat, castigatorilor li s-au inmanat trofeele (impreuna cu o bancnota de 10 trilioane de dolari din Zimbabwe) de catre laureati ai Premiului Nobel, cantaretii profesionisti au intonat o mini-opera originala, intitulata Viseaza, gandacelule, iar a fost pregatit sa arunce pe scena, cu voiosie, avioane de hartie, intr-o sarbatoare a realizarilor stiintifice „care ii fac pe oameni sa rada, apoi sa gandeasca”, cum suna motto-ul site-ului web al concursului.
Numai ca, spre deosebire de anii precedenti, ceremonia Premiilor IgNobel nu s-a mai desfasurat la Teatrul Sanders al Universitatii Harvard din Cambridge, statul Massachusetts, SUA, organizatorii au trebuit sa devina mai creativi decat de obicei: din cauza pandemiei COVID-19, festivitatea a fost preinregistrata, toata lumea, prezentator, laureati, a transmis din casele lor, din fata monitoarelor de computer. Sau cum s-a exprimat in cuvantul de deschidere organizatorul ceremoniei, „ne-am adunat aici cu toti, de fapt, nu ne-am adunat aici”, facand aluzie la atmosfera din anii precedenti, cand la ceremonia de la Teatrul Sanders erau prezenti 11.000 de spectatori.
Serios, dar fara sens
Si acum, sa ne intoarcem la realizarile laureatilor.
Un castigator incontestabil a fost cercetarea cu privire la aligatorii care se balacesc si inhaleaza heliu doar de dragul stiintei. Echipa de cercetatori a inchis o femela de aligator chinez (Alligator sinensis) intr-o camera, apoi au pompat acolo un amestec de heliu si oxigen (Heliox) si au masurat schimbarile acustice ale grohaiturilor acesteia, pentru a vedea daca pot detecta rezonante in vocalizele sale, cumva similare cu vorbirea umana. Nu se stie daca cercetarea a avut vreun sens, cert este ca experimentele echipei le-au adus un premiu IgNobel in acustica.
Nici alti castigatori n-au fost mai prejos.
O asemenea echipa a generat valuri in corpurile pline cu lichid ale viermilor de pamant vii, dar anesteziati, prin intermediul vibratiilor de inalta frecventa, pentru a vedea cum afecteaza acest lucru forma corpului lor. Si pentru asta au primit premiul IgNobel in fizica.
Un grup de cercetatori care a descoperit ca trasaturile de personalitate narcisiste ar putea fi dezvaluite de sprancenele unei persoane a fost recompensat cu premiul IgNobel in psihologie, iar o alta echipa, care a identificat criterii de diagnostic pentru o tulburare psihiatrica care provoaca stres si agresivitate ca raspuns la sunetele produse de o mestecare puternica, a dobandit premiul IgNobel in medicina.
„Vrem doar sa dedicam acest premiu tuturor celor care au efectuat cercetari si au ajuns undeva unde nu s-au asteptat ni-ciodata”, a explicat Nick Rule, unul dintre castigatorii premiului IgNobel in psihologie, de altminteri om serios, profesor de psihologie si presedinte asociat al Departamentului de Psihologie de la Universitatea din Toronto, Canada.
Un premiu IgNobel in management cu totul special a fost acordat unui grup de „asasini fara tragere de inima” din China. Un prezumtiv asasin, in loc sa-si indeplineasca misiunea pentru care a fost platit, a subcontractat un alt asasin care sa-i faca treaba, evident pentru bani mai putini. Nebunia a inceput din acel moment pentru ca omul, la randul lui, a subcontractat un alt asasin, care apoi a angajat pe un altul. In cele din urma, plata pentru asasinare a ajuns atat de mica incat cel de-al saselea asasin din conspiratie a decis ca nu merita efortul de a-si ucide victima si a convins-o in cele din urma sa-si insceneze propria sa moarte.
Pe gratis. Asasinii lenesi, care au fost totusi condamnati in 2019 pentru crima premeditata, nu au fost disponibili pentru a-si primi premiul.
Premiera acestui an a fost ca laureatii nu s-au aflat in sala, ci raspanditi pe sase continente. Si totusi, prezentatorii ceremoniei Premiului IgNobel le-au inmanat acestora premiile direct la casele lor, a declarat pentru Live Science, cofondatorul si redactorul sef AIR, prezentatorul Marc Abrahams: „Ne-am gandit la o modalitate de a face acest lucru, intr-un mod destul de satisfacator pentru toti cei interesati – dar recunosc ca a fost o aiureala”. („Inmanarea” premiilor a avut loc pe aplicatia Zoom si s-a bucurat in mare parte de succes).
„Dar cand nu-i poti avea pe toti oamenii in aceeasi camera si multi dintre laureati nu isi pot parasi casele, cum coordonezi asta? Oamenii au facut o multime de lucruri inteligente”, a mai declarat Abrahams.
Un eveniment gandacesc
In fiecare an, IgNobels prezinta o tema (care nu reflecta neaparat subiectele de cercetare premiate), iar in 2020, aceasta a fost „gandacul”.
Anul acesta, premiile au fost trimise prin e-mail prezentatorilor si castigatorilor, sub forma unui fisier PDF, pentru a fi tiparit si asamblat acasa. In urma asamblarii a rezultat un cub de hartie. Pe o fata aparea diploma de laureat, iar celelalte cinci fete erau decorate cu diferite tipuri de gandaci: un purice, un gandac de bucatarie, un „gandac” de calculator (bug), un gandac reprezentand norovirusul stomacal si celebrul „gandac”, cum a fost poreclit de englezi popularul model de automobil proiectat de Ferdinand Porsche si produs de compania Volkswagen.
De ce gandaci? „Am vrut sa alegem ceva care este bine cunoscut de toata lumea, iar gandacii sunt destul de universali”, a spus Abrahams.
Gandacii au fost cu siguranta importanti pentru castigatorul Premiului IgNobel pentru entomologie. Richard Vetter, un fost cercetator din cadrul Departamentului de Entomologie de la Universitatea din California, Riverside, a descris situatia neobisnuita a entomologilor carora le este frica de paianjeni si nu au putut sa-si depaseasca sentimentele negative, in ciuda zecilor de ani de munca cu alte artropode mici, insectele.
La final, un scurt memento:
Din 1991, ceremonia a fost organizata la Teatrul Sanders in direct si personal. Din 1995 ea a fost difuzata in direct, dar si online. De altfel, ceremonia Premiului IgNobel din 1995 a fost unul dintre primele evenimente realizate vreodata pe internet si, eventual, primul eveniment care nu a fost un concert muzical. Din cauza pandemiei COVID-19, 2020 a fost primul an (si organizatorii spera sa fie si ultimul) in care ceremonia s-a desfasurat exclusiv online.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii