Nascut în Bavaria pe 12 ianuarie 1893, ca al doilea fiu al consulului general al Germaniei în Haiti, Göring a crescut langa Nürnberg, la castelul Veldenstein, al carui proprietar era Hermann von Epenstein, un evreu care era amantul mamei lui Hermann si nasul copiilor acesteia.
Pregatit de adolescent pentru o cariera militara, tanarul s-a alaturat fortelor aeriene embrionare ale Germaniei, în Primul Razboi Mondial, devenind comandant al faimoasei escadrile din care facuse parte si „Baronul Rosu”, von Richthofen.
Dezamagit de înfrangerea tarii sale, a plecat în Danemarca si ulterior în Suedia, pentru a lucra ca pilot comercial. În anul 1922 s-a alaturat partidului lui Hitler, iar în cursul Puciului de la Berarie a fost împuscat si ranit grav. A reusit sa se sustraga arestarii, iar sotia lui, baroneasa suedeza Carin von Kantzow, l-a transportat rapid în Austria.
Primind morfina pentru a-i atenua durerile, a devenit dependent de acest drog, urmand ulterior doua cure dure de dezintoxicare în Suedia. În 1927 a revenit în Germania si va fi ales în Reichstag din partea partidului nazist, devenind în 1932 presedinte al acestui for. Gratie manevrelor sale politice, Hitler a fost numit cancelar de catre batranul presedinte Hindenburg. Göring a nazificat politia germana, a înfiintat Gestapoul si primele lagare de concentrare.
Devenind al doilea om în stat dupa Hitler, a fost cel mai popular dintre liderii nazisti, caracterul sau bonom inducandu-i de multe ori în eroare chiar si pe liderii occidentali, care-l considerau un om sarmant si o „voce a ratiunii”.
De fapt, Göring a fost un ipocrit si un profitor, îmbogatindu-se masiv pe tot parcursul razboiului si acumuland, prin furt, o impresionanta colectie de arta. Arestat la sfarsitul razboiului, a tinut pledoarii flamboaiante în fata tribunalului de la Nürnberg, iar cand solicitarea de a fi executat prin împuscare si nu prin spanzurare i-a fost refuzata a înghitit o pastila de cianura.
GABRIEL TUDOR
Comentarii