Potrivit unei noi evaluari publicate recent în revista Science, mai mult de jumatate din cele mai întinse lacuri din lume pierd anual cantitati tot mai mari de apa. Principalii „vinovati” nu sunt de natura sa ne surprinda: încalzirea dramatica a climei si consumul uman nesustenabil.
Aral – prima mare secata
Autorul principal al studiului, dr. Fangfang Yao, cercetator în domeniul climei la Universitatea din Virginia, a declarat ca vestile nu sunt în întregime sumbre. Cu ajutorul unei metode novatoare de urmarire a tendintelor de stocare a apei din lacuri, oamenii de stiinta pot oferi acum managerilor si comunitatilor informatii despre cum sa protejeze mai bine sursele cruciale de apa si ecosistemele regionale importante.
„Aceasta este prima evaluare cuprinzatoare a tendintelor si a factorilor care determina variabilitatea stocarii globale a apei din lacuri pe baza unei serii de observatii prin satelit si simulari realizate pe computer”, a declarat Yao.
El a fost motivat în aceasta cercetare de crizele de mediu care au afectat unele dintre cele mai mari întinderi de apa de pe Pamânt, cum ar fi secarea Marii Aral, aflata între Kazahstan si Uzbekistan. El si colegii sai de la Universitatea Boulder, Colorado, Universitatea de Stat din Kansas, Franta si Arabia Saudita au creat o tehnica pentru a masura modificarile nivelului apei în aproape 2.000 dintre cele mai mari lacuri si rezervoare artificiale de apa din lume, care reprezinta 95% din totalul rezervelor de apa lacustre de pe Pamânt.
Echipa a combinat trei decenii de observatii de la o serie de sateliti cu simulari pe computer pentru a cuantifica si atribui tendintele în ceea ce priveste stocarea lacurilor. La nivel global, lacurile si rezervoarele de apa dulce stocheaza 87% din apa dulce a planetei, ceea ce le face sa fie o resursa valoroasa atât pentru ecosistemele umane, cât si pen-tru cele terestre.
Aproape 2.000 de lacuri, incluse în studiu
Spre deosebire de râuri, lacurile nu sunt atent monitorizate, dar ele furnizeaza apa pentru o mare parte a omenirii – într-o masura chiar mai mare decât râurile. In ciuda valorii lor, tendintele pe termen lung si modificarile nivelului apei lacurilor au fost în mare parte necunoscute – pâna acum.
„Avem informatii destul de ample despre lacuri emblematice precum Marea Caspica, Marea Aral si Marea Salton, dar daca vrei sa abordezi situatia la scara globala, ai nevoie de estimari fiabile ale nivelului si volumului lacurilor, în ansamblul lor”, a declarat Balaji Rajagopalan, profesor de inginerie la Universitatea Boulder si coautor al studiului. „Gratie acestei metode noi, suntem capabili sa oferim informatii despre schimbarile globale ale nivelului lacurilor cu o perspectiva mult mai larga decât pâna acum.”
Pentru noua lucrare, echipa a folosit 250.000 de instantanee fotografice ale suprafetei lacurilor capturate de sateliti între 1992 si 2020 pentru a studia suprafata a 1.972 dintre cele mai mari lacuri de pe Pamânt. Cercetatorii au masurat nivelurile apei cu ajutorul a noua altimetre si au analizat multiple date pe termen lung pentru a reduce orice incertitudine. În cazul lacurilor care nu aveau înregistrari pe termen lung ale nivelului apei au fost folosite masuratori recente ale apei realizate cu ajutorul unor instrumente mai noi de pe sateliti.
Combinând masuratorile recente ale nivelului cu masuratorile de suprafata pe termen mai lung, oamenii de stiinta au reusit sa stabileasca volumul de apa existent în lacuri cu zeci de ani în urma. Rezultatele au fost uluitoare: 53% din lacurile de la nivel global înregistrasera o scadere masiva a cantitatii de apa stocata.
Pentru a explica tendintele din lacurile naturale, echipa a valorificat progresele recente în modelarea utilizarii apei si a climei. „Schimbarile climatice si consumul uman de apa au fost principalele cauze pentru scaderea neta globala a volumului lacurilor naturale si pierderile de apa în aproximativ 100 de lacuri mari”, a declarat Yao.
„Multe dintre efectele activi-tatii antropice si ale schimbarilor climatice asupra pierderilor de apa din lacuri erau necunoscute pâna acum, cum ar fi secarea lacului Good-e-Zareh din Afganistan si a lacului Mar Chiquita din Argentina.” Pierderile înregistrate de lacurile tropicale umede si de lacurile arctice indica tendinte de aridizare mult mai raspândite decât se crezuse anterior.
2 miliarde de oameni, amenintati sa ramâna fara apa
Yao si colegii sai au evaluat tendintele de stocare în rezervoarele artificiale si au descoperit ca aproape doua treimi din marile rezervoare ale Pamântului au înregistrat pierderi semnificative de apa.
În timp ce majoritatea lacurilor globale se micsoreaza, 24% au înregistrat cresteri semnificative în ceea ce priveste stocarea apei. Lacurile în crestere tind sa se afle în zonele subpopulate din interiorul platoului tibetan si din nordul Marilor Prerii din America de Nord, precum si în zonele cu rezervoare noi, cum ar fi bazinele fluviilor Yangtze, Mekong si Nil.
Autorii estimeaza ca aproximativ 2 miliarde de oameni, adica un sfert din populatia lumii, locuiesc în bazinul unui lac amenintat sa sece, fapt care releva o nevoie urgenta de a încorpora consumul uman, schimbarile climatice si impactul sedimentarii în gestionarea durabila a resurselor de apa.
Studiul ofera o perspectiva asupra unor posibile solutii: „Consumul uman este un factor important în declinul stocarii apei din lacuri, astfel încât putem sa ne adaptam si sa exploram noi politici pentru a reduce declinul pe scara larga”, spune Yao. Acest lucru s-a întâmplat cu unul dintre lacurile studiate, Sevan din Armenia.
Lacul Sevan a înregistrat o crestere a volumului de apa stocata în ultimii 20 de ani, crestere pe care autorii au legat-o de aplicarea legilor de conservare privind prelevarea apei, introduse în aceasta tara la începutul anilor 2000.
GABRIEL TUDOR
Comentarii