Cercetare stiintifica la… mare inaltime!

          Salt in centrul furtunii
          
          Într-un spectaculos film de aventuri, un avion prins într-un uragan încearca sa evite catastrofa, reusind pâna la urma sa zboare direct prin centrul furtunii si sa scape astfel din infernul în care intrase. Confruntate cu furtuna, avioanele încearca de obicei sa zboare pe deasupra ei, indiferent ca sunt avioane obisnuite sau adevarate laboratoare de cercetare zburatoare.

          Salt in centrul furtunii
          
          Într-un spectaculos film de aventuri, un avion prins într-un uragan încearca sa evite catastrofa, reusind pâna la urma sa zboare direct prin centrul furtunii si sa scape astfel din infernul în care intrase. Confruntate cu furtuna, avioanele încearca de obicei sa zboare pe deasupra ei, indiferent ca sunt avioane obisnuite sau adevarate laboratoare de cercetare zburatoare. Asa se întâmpla cu avionul ER-2. Gordon Fullerton însa, un celebru aviator si fost cosmonaut, piloteaza un DC-8, pe care este montata o instalatie NASA si cu care de fiecare data „plonjeaza” direct în furtuna! De ce? Pentru ca, împreuna, cele doua avioane pot oferi date nepretuite cercetatorilor. Date smulse direct din…
          
          …Masina infernala a uraganului
          
          Majoritatea pilotilor încearca sa evite furtunile – lucru logic si normal. Exista însa si piloti care aleg sa înfrunte pericolul, în speranta ca datele stiintifice pe care le pot astfel aduna vor ajuta la modelarea si prezicerea uraganelor, ajutând astfel la salvarea de vieti si de bunuri materiale. Folosind instrumente speciale montate la bord, ei furnizeaza masuratori ale temperaturii, presiunii, umiditatii, precipitatiilor, vitezei vântului, dimensiunii fulgerelor si a acelor de gheata, oferind oamenilor de stiinta o adevarata comoara: date strânse cu greu si cu mari riscuri din însasi inima furtunii.
          „Când intri în furtuna, la peste 12000 de metri – spune Fullerton – esti prins într-un vârtej de benzi care se rotesc. Uraganul este format, de fapt, din mai multe furtuni, care se rotesc în jurul unui punct numit ochi. Poti trece prin el cu calm, în timp ce furtuna se tot învârteste în jurul tau.” Dar trebuie sa fii un pilot cu experienta si curajul lui Fullerton, pentru a te mentine calm în plin infern al unei furtuni.
          
          Vânatori de pericole?
          
          În nici un caz! „Când vad o furtuna care urca pâna la 20000 de metri, declara tot Fullerton, pot spune, dupa cât este de densa si de neagra, ca nu as vrea sa ajung acolo.” Norii pot însa face mai dificil, decât s-ar parea, acest lucru, pilotii ramânând sa se ghideze doar cu ajutorul radarului Doppler de la bord, încercând sa evite pericolul. Amenintarea are diverse fete, de la turbulenta extrem de puternica, la acumularea rapida de cristale de gheata care se pot transforma într-un „proiectil” distrugator pentru avion. Senzatia este ca aceea pe care o încercam conducând cu mare viteza masina în timp de furtuna, doar ca aici pilotii se afla la peste 10000 de metri înaltime!
          Uraganele se formeaza prin ridicarea maselor de aer cald si umed, facând posibila condensarea, ceea ce duce la o degajare înca si mai puternica de caldura în aer, accelerând si mai mult procesul de urcare. Furtuna este astfel formata. La suprafata sa ramâne o zona de presiune mica. Aceasta atrage masele de aer înconjuratoare care se vor prabusi în spirala spre centru, datorita efectului Coriolis, în timp ce aerul ce urca creeaza la rândul sau o zona de presiune ridicata la mari înaltimi, care provoaca un nou vârtej, acum înspre exterior, mult deasupra norilor principali implicati în furtuna. În asemenea conditii, nu este de mirare ca un uragan devine o adevarata…
          
          …Zona crepusculara
          
          Cum sa te apropii de ea? Avioanele ER-2 constituie o alternativa unica, aparatura stiintifica de la bordul lor fiind esentialmente aceeasi ca cea de la bordul satelitilor! Doar ca un ER-2 este mult mai aproape de furtuna decât un satelit! „Suntem binoclul dumneavoastra”, cum spune unul dintre pilotii ER-2, Jan Nystrom, cel care a si vorbit despre zona crepusculara a furtunii. Acolo, la 20000 de metri, unde „în mod categoric imaginile nu sunt cele cu care suntem obisnuiti si cerul este mult mai întunecat pentru ca ne aflam deasupra a peste 90-95 la suta din atmosfera terestra.” Sansa este sa poti privi în jos chiar prin ochiul furtunii, caci poti vedea chiar si albastrul apelor oceanelor Terrei. Pe lânga antrenamentul lor de înalta performanta si îndelungata experienta ce li se cere, pilotii care urca la bordul avioanelor ER-2 primesc si necesarul antrenament stiintific. Toti sunt constienti de pericolele care îi asteapta. Gânditi-va doar la o depresurizare, la o asemenea înaltime: sângele ar fierbe pur si simplu si rezultatul ar fi fatal, dupa cum spune Larry Montoya, in misiune la ER-2. Este însa vorba de un risc acceptat. Cu încredere în calitatile tehnice ale aparatului si cu convingerea ca datele stiintifice pe care le pot aduce direct din centrul furtunii pot ajuta efectiv la salvarea a numeroase vieti si… la progresul si pe mai departe al stiintei. Exista, totusi, oameni care traiesc pentru acest nobil scop!