Dansul mortii lânga o gaura neagra

          – Invizibile pentru ca nici lumina nu se poate desprinde de ele, gaurile negre sunt din ce în ce mai intens studiate
          – Aflate la granita extrema a spatiu-timpului, ele pot oferi informatii esentiale despre structura Universului
          – Desi acum par atât de departe si fara nici o legatura cu viata noastra pe Pamânt, omul se va intâlni cu acesti adevarati monstri cosmici în epoca zborurilor intergalactice..

          – Invizibile pentru ca nici lumina nu se poate desprinde de ele, gaurile negre sunt din ce în ce mai intens studiate
          – Aflate la granita extrema a spatiu-timpului, ele pot oferi informatii esentiale despre structura Universului
          – Desi acum par atât de departe si fara nici o legatura cu viata noastra pe Pamânt, omul se va intâlni cu acesti adevarati monstri cosmici în epoca zborurilor intergalactice…
          
          Capcana pentru lumina. Când acum mai bine de 200 de ani doi oameni de stiinta, Marchizul francez Simon de Laplace si englezul John Mitchell, studiau conditiile de desprindere a unui obiect oarecare de corpul pe care se afla, au constatat ca, daca forta de gravitatie este suficient de puternica, ea poate împiedica orice sa paraseasca suprafata, inclusiv lumina! Mult mai târziu, în 1968, unul din cei mai mari cosmologi ai secolului XX, J.A.Wheeler, avea sa numeasca asemenea corpuri, „gauri negre”. Capcana pentru orice, inclusiv pentru lumina – acestea sunt gaurile negre. Devenite cele mai misteriose „obiecte” din strania „gradina zoologica” a Cosmosului. Din doua motive principale: primul, pentru ca patrunzând în interiorul sau, timpul …îsi schimba sensul curgerii sale; al doilea – pentru ca drumul spre o gaura neagra este, fara nici o exagerare… Drumul spre Iad. Vreme foarte îndelungata, peste un secol adica, gaurile negre au fost considerate doar „recuzita” de filme si romane stiintifico-fantastice. În primul rând, nu aveai cum sa le …„vezi”, aceasta datorita naturii lor. Numai ca aici exista o solutie relativ simpla: daca nu le poti vedea „direct”, le poti vedea… „indirect”. Adica, tot ce este materie în jurul lor ar trebui sa se prabuseasca spre ele! Asa s-a întâmplat ca, în mai putin de 20 de ani, cercetatorii au „depasit” bariera fantasticului si au ajuns sa-si dea seama ca gaurile negre se regasesc aproape în fiecare galaxie! Patrunzând mai adânc ca niciodata în spatiu-timpul Universului, marile observatoare moderne, printre care Chandra, observatorul în raze X al NASA, au ajuns la concluzia ca odinioara gaurile negre au determinat soarta Universului, fiind mult mai active în trecut decât acum. În luna mai a.c., Chandra a reusit „sa vada” constelatia Circinus, aflata la „doar” 13 milioane de ani-lumina de noi dar, ca si Calea noastra Lactee în planul galactic a fost mult timp ascunsa de norii de praf cosmic. În centrul acestei constelatii se gaseste o gaura neagra supermasiva – de 50 de ori mai grea decât Soarele! – dar si, probabil, o multime de alte gauri negre mai mici, „presarate” în bratele sale spirale. Dupa mai putin de trei luni, cercetatorii au testat cu succes un alt instrument, actionând într-o alta „fereastra” de unde – un reprezentant al generatiilor urmatoare de telescoape în domeniul razelor gamma. Aceste raze, a caror energie este de milioane si chiar miliarde de ori mai mare decât cea a luminii vizibile, sunt produse de fenomenele cele mai violente din Univers, de la explozii stelare si stele neutronice, pâna la gaurile negre. Desi originea lor reala ramâne si astazi un mister, exploziile de raze gamma nu sunt depasite în intensitate decât de explozia primara, Big Bang-ul însusi! GLAST, cum se va numi noul telescop, va aduce si el informatii fara precedent asupra gaurilor negre. Într-un fel, ca într-un film stiintifico-fantastic, oamenii de stiinta sunt decisi sa se apropie cât mai mult de aceste atât de stranii corpuri ceresti care pe drept cuvânt pot fi denumite… Capcaunii cerului. Gaura neagra centrala a unei galaxii are o indiscutabila influenta asupra materialului din zona centrala a galaxiei, în particular a emisiei de raze X de catre acesta. Chiar daca unele din aceste gauri negre sunt de milioane de ori mai masive decât Soarele, observarea lor nu se poate face decât tot indirect, prin puternicele emisii de radiatie generate de „vârtejul” de gaze si miscari stelare în ultraputernicul câmp gravitational al gaurii negre. Agresivitatea gaurii negre este fara seama. Ea „se hraneste” cu tot ce gaseste în jur si mase incredibile de materie pot fi observate prabusindu-se în spirala spre aceste invizibile gropi, semanate pe nesfârsitul cerului. Tot ce ramâne în urma este energie pura. De ce sunt atât de preocupati astronomii de asemenea corpuri si situatii care, ar putea cineva spune, nu reprezinta, din punct de vedere practic cel putin, nici cel mai mic interes (sau urgenta) pentru noi. S-a vorbit, este adevarat, de posibilitatea unei „scheme” de utilizare a gaurilor negre ca surse de energie. Este la mijloc si interesul pur stiintific. Mai presus de toate este însa „pregatirea” pe care omenirea a început-o pentru momentul când zborurile cosmice vor deveni o realitate la fel de banala ca si mersul cu avionul. Si atunci toate acestea vor deveni extraordinar de importante. Va trebui sa stim cum sa ne ferim de pericolul cel mai mare care ne poate astepta pe întinderile presarate cu stele ale cerului. Pentru ca „acolo” exista niste drumuri, „jalonate” de structuri nucleare, observabile cu puternicele instrumente ale generatiilor actuale – si mai ales viitoare – de telescoape, pe care pornesc stele tinere sau batrâne, praf, corpuri cosmice de toate felurile si toate acestea ajung la un moment dat prea aproape de un fel de monstru invizibil care pândeste în centrul galaxiei si se prabusesc spre el, înghitite de foamea sa nesatioasa. Iar din ele nu ramâne decât uitarea…