Ne-am mai linistit: NASA a ajuns la concluzia ca pe Planeta Rosie exista apa. Si mai departe? Asa cum inca din epoca primitiva comunitatile se formau in apropierea surselor de apa, NASA are proiecte pentru crearea unor colonii umane pe Marte. S-ar putea intalni viitorii colonisti martieni si cu forme de viata necunoscute? Daca Hollywood-ul a iesit pe piata cu un film care reia ideile NASA despre colonizarea Planetei Rosii, realitatea unei asemenea provocari mai are de asteptat. Si asta pentru ca in calea imaginatiei se ridica o multime de obstacole.
Lucru subliniat si de Agentia spatiala americana intr-un document de 36 de pagini care pomeneste pericolele unei asemenea aventuri, dar si faptul ca obstacolele pot fi invinse. Evident, NASA nu pomeneste nimic nici despre data precisa a unei asemenea expeditii umane pe Marte si nici despre costurile unei astfel de prime misiuni. In termeni generali, o prima misiune pe Marte ar putea avea loc prin 2030, adica peste 15 ani, ceea ce este greu de crezut. Pentru a adanci ambiguitatea, seful NASA, Charles Bolde, dadea si o proba de optimism atunci cand sublinia intr-un comunicat de presa ca „Agentia nu a fost niciodata atat de aproape de a trimite astronauti americani pe Marte” (?), insistand pe importanta cooperarii cu partenerii internationali si a companiilor private pentru reusita proiectului. Cu alte cuvinte, reusita americana, cu banii restului lumii.
Care ar fi pericolele?
Viata in spatiu, adica in timpul unei calatorii umane spre Marte, inseamna acceptarea unor riscuri, dar infruntarea lor merita in final, anunta documentul NASA, care mai adauga ca „obiectivul este realizabil”. Pericolele sunt efectiv numeroase de-a lungul periplului spre Marte in care astronautii ar trebui sa petreaca trei ani in spatiu. De la radiatiile cosmice care cresc puternic riscul de cancer, pana la lipsa de gravitatie pe o perioada atat de lunga care ar duce la pierderea densitatii osoase si a masei musculare, ca sa nu mai vorbim despre slabirea sistemului imunitar, dupa cum spune documentul NASA.
Problemele ar putea fi depasite, spune acelasi document, prin realizarea de catre NASA a unor noi combinezoane spatiale. Un obstacol major este si nava spatiala. Cat de mare poate fi si cu ce energie ar fi propulsata spre Marte si inapoi? NASA ar trebui sa inventeze un sistem nou de propulsie pentru nava de cateva tone care ar ajunge pe Marte, ceea ce, conform unor specialisti, este foarte complicat. Cea mai grea aparatura pe care NASA a trimis-o pe Planeta Rosie este robotul Curiosity a carui masa nu a depasit o tona. In plus, mai este nevoie si de un habitat si un vehicul care sa poata decola de pe Marte pentru a reveni pe Pamant.
Pentru a depasi aceste dificultati legate de zborul uman spre Marte este nevoie de o strategie in cateva etape, scrie documentul NASA. Una ar fi mai simpla, este vorba despre antrenarea astronautilor pentru calatorii spatiale lungi, lucru care va fi realizat pe Statia Spatiala Internationala (SSI), unde doi astronauti, un rus si un american vor experimenta timp de un an efectele sederii indelungate in spatiu asupra organismului uman. NASA si partenerii ei testeaza pe SSI tehnologii de ultima ora pentru viata in spatiu, cum ar fi sistemul de supravietuire si de comunicatii. Dar pionierii martieni vor avea nevoie de un antrenament si mai draconic. Acesta va reusi in cea de-a doua etapa a strategiei, si anume in cadrul unei serii de misiuni in jurul Lunii, undeva prin anii 2020.
Toata lumea asteapta asemenea misiuni pregatitoare, macar pentru a se pune capat, intr-un fel, suspiciunii legate de aselenizarea misiunilor Apollo. Multi considera, prin analiza fotografiilor oficiale NASA, ca niciun astronaut american nu a ajuns pe Luna, motivele principale tinand de tehnologia vremii care nu permitea o asemenea misiune. Tot ce se putea reusi la sfarsitul deceniului 6 al secolului trecut era o misiune circumterestra. Aselenizarea si tot restul, spun scepticii, au fost doar inscenari de studio, cat se poate de pamantene! Dovada este faptul ca NASA are o mare problema de a ajunge nu pe Luna, ci pe orbita circumlunara! Ceea ce s-ar fi reusit in anii 60-70 este acum, dupa aproape 50 de ani, o adevarata provocare! Si atunci apar proiectele fantasmagorice.
NASA are un proiect pentru descoperirea unui asteroid destul de apropiat de Pamant pe care sa-l tracteze pana a-l pune pe o orbita lunara dupa ce va plasa pe asteroid si o sonda spatiala automata! Aceasta misiune vizeaza de fapt testarea unui sistem de propulsie electrica cu ajutorul energiei solare care, dupa NASA, este esential pentru transportul unei incarcaturi de cateva tone spre Marte. Responsabilii agentiei americane isi imagineaza ca astronautii vor face o vizita asteroidului de pe orbita lunara cam prin 2025, dusi acolo de o capsula spatiala cu patru locuri, Orion, lansata de Space Launch System (SLS), viitoarea racheta super puternica.
Problema e ca in zece ani, NASA ar trebui sa faca rost si de un asteroid, dar si de o racheta super puternica plus o capsula spatiala cu patru locuri! Primul zbor al lui Orion, fara astronauti la bord, ar urma sa fie peste trei ani, si in 2020 cu astronauti, vise greu de crezut. Ca dovada, experti independenti si unii membri ai Congresului american, nu se lasa impresionati de proiectele faraonice ale Agentiei si nici de documentul recent publicat.
Lamar Smith, presedintele Comisiei de stiinta si spatiu a remarcat ca „planul NASA nu contine informatii despre buget si nici calendarul misiunilor”, in plus, documentul nu este decat „o colectie de fotografii si cuvinte frumoase care nu au cum sa ne duca pe Marte”. John Logsdon, fost director la Institutul de Politici Spatiale din Washington, crede ca NASA a iesit cu un document incropit la repezeala „ca raspuns la criticile conform carora NASA nu are niciun plan pentru Marte”.
In fine, John Rummel, cercetator la Institutul SETI (acela care cauta fiinte extraterestre de cinci decenii) estimeaza ca strategia NASA are „lacune serioase”, una dintre ele fiind ca nu explica cum vor produce astronautii hrana in spatiu pentru a supravietui in decursul calatoriei spre Marte. E limpede: un document nu ne poate duce pe Marte, obstacolele sunt mari si nimeni nu spune cu precizie ca pot fi, tehnologic vorbind, depasite. Raman proiectele pe hartie bune doar pentru a justifica o activitate deloc lucrativa, consumatoare de resurse financiare si cam atat.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii