De un secol si mai bine, oamenii se intreaba daca exista viata in alte locuri decat pe Pamant. Logic, se admite ca ea ar trebui sa existe, ca nu putem fi noi singurele fiinte in tot acest Univers, despre care se crede ca este infinit. Astrofizicienii au incercat mai mult: au emis teorii care sa dovedeasca faptul ca extraterestrii sunt pe undeva, pe langa noi. Unele teorii s-au acoperit de ridicol, la altele doar zambim.
Viata pe Planeta Rosie. Nebunia cu cercetarea planetei Marte, pana la robotul Curiosity de azi, a inceput in anii ’70, cand NASA a trimis pe solul martian sonda Viking pentru a cauta nesperata viata de pe Planeta Rosie. Cum Viking n-a gasit nimic din ce cauta, adica microorganisme sau urme de bioxid de carbon, s-a rezumat la a culege mostre de sol. Cu aceste esantioane „in mana”, unii cercetatori au conchis ca ceva organisme vii trebuie sa existe pe planeta. Decenii la rand s-a discutat in jurul acestui subiect. Recent, cercetatorii americani au ajuns la concluzia ca particulele de fier din solul martian ar fi oxidat compusii de carbon care exista acolo. Chiar daca Viking n-a dat de martieni, se admite ca prezenta carbonului din sol ar putea indica faptul ca viata a existat candva pe Marte. De ce nu mai exista azi este o alta poveste. Acum, cercetatorii se concentreaza mai putin pe descoperirea unor organisme vii pe Marte, pentru ca nu sunt dovezi ca ar exista, si mai mult pe atmosfera martiana, despre care se crede (?) ca ar putea sa pastreze unele urme de viata chiar si dupa ce acestea au disparut cu mult timp in urma!
Vegetatie martiana. Om de stiinta autentic, dar si indragit autor de povestiri s.f., Arthur C. Clarke este si autorul unor teorii de-a dreptul fanteziste: de la Odiseea spatiala 2001, la farfuriile zburatoare care urmau sa ia locul automobilelor in anul 2000! In anul 2001, el a descarcat mai multe fotografii de pe site-ul NASA realizate de sonda Mars Global Surveyor si s-a aratat incantat ca descoperise ceea ce nimeni altcineva nu reusise: copaci pe Marte! Intr-un alt interviu, el admitea, mai in gluma mai in serios: „acum sunt convins ca Marte este locuita de o rasa de gradinari”. Azi se stie ca „vegetatia” gradinarilor lui Clarke erau, de fapt, dune de nisip acoperite cu bioxid de carbon inghetat. Cu timpul, dunele de nisip erau brazdate de cascade de nisip, urmele negre lasand impresia ca erau copaci! Pentru un ochi mai neexperimentat sau mai fantezist.
Contacte la nivel inalt. In 1820, matematicianul german Carl Friedrich Gauss dorea sa curete o mare suprafata de teren din Siberia pe care sa planteze hectare de secara intr-o forma care sa ilustreze geometric Teorema lui Pitagora. Odata cu venirea sezonului de recoltare, lumina galbena a paielor de secara ar fi trebuit sa contrasteze cu culoarea intunecata a padurii. Gauss credea ca astfel, observatorii martieni ar fi putut observa uriasul triunghi din Siberia cu ajutorul unui simplu telescop.
O idee fantezista, dar nu si singura. In secolul al XIX-lea, astronomul Joseph Littrow sugera sa se sape in Sahara santuri lungi de 30 de kilometri in diverse forme geometrice, care sa fie umplute cu kerosen caruia sa i se dea foc. Lumina produsa ar fi putut fi observata de martieni si astfel calea spre o comunicare ar fi fost deschisa. Nici francezul Charles Cros n-a vrut sa ramana mai prejos. El sugera construirea unei oglinzi uriase cu care sa arda mesaje direct pe solul martian.
Ideea cu mesajele a fost reaprinsa in anii 1970 de un grup de astrofizicieni americani care a convins NASA sa trimita in spatiu sondele Pioneer 10 si Pioneer 11, care purtau un mesaj al pamantenilor catre civilizatiile galactice, inscriptionate pe niste discuri de aur. Deocamdata, niciun semn ca extraterestrii ar fi depistat sondele, necum sa mai observe si discurile sau sa descifreze mesajul alambicat si abstract imprimat in aur!
Extraterestrii si Tesla. Fara discutii, Nikola Tesla este cel mai fabulos om de stiinta pe care l-a avut omenirea. In acelasi timp, este amintita si marturisirea lui cum ca ar fi primit semnale artificiale de origine extraterestra, despre care el spunea ca provin de pe Marte sau Venus. Tesla sugera cateva cai de imbunatatire a mijloacelor de comunicare cu Marte, una fiind prin relocarea observatorilor pentru trimiterea unor semnale clare prin atmosfera. In 1937, Tesla era convins ca putea castiga Premiul Pierre Guzman, de 100.000 de franci, „pentru prima persoana care va reusi sa comunice cu o stea si sa primeasca un raspuns”. Regulile premiului excludeau contactul cu Marte, pentru ca acest lucru se considera a fi „prea usor”. Publicul nu a avut niciodata sansa de a analiza observatiile lui Tesla, dar pare probabil ca el sa fi reusit detectarea pulsatiilor unor stele indepartate.
Alte teorii nastrusnice. Nu doar Marte si Venus, ci si Jupiter a fost considerata, in trecut, o posibila candidata pentru existenta vietii extraterestre. Unii cercetatori au crezut ca viata ar putea exista undeva intre suprafata ei gazoasa si atmosfera inghetata. Viata sub forma unor organisme plutitoare asemenea unor meduze (!). Doua studii aparute dupa ce sonda Cassini a descoperit ca Titan, una dintre multele luni ale lui Saturn, are o atmosfera densa, afirma ca si aceasta luna ar putea adaposti viata. Extraterestri ar exista si pe Pluto, cred alti cercetatori.
In 2011, doi astrofizicieni americani, Ed Turner si Avi Loeb, au avut ideea ca Telescopul de Larga Supraveghere Synoptica sa fotografieze intregul cer pentru o perioada mai lunga, spre a putea fi observate schimbarile in lumina emisa de corpurile ceresti masive. Cei doi cred ca astfel, in deceniile urmatoare, se va putea vedea daca lumina care vine de la Pluto este reflectata de razele solare sau daca este generata artificial. Se asteapta noi confirmari anul viitor, cand sonda Horizons a NASA va lua primele fotografii de inalta rezolutie a lunilor Pluto si Charon.
Alti experti privesc mai jos, nu chiar atat de sus in Sistemul nostru solar. Cu alte cuvinte, extraterestrii s-ar putea nimeri in stratosfera terestra! In timpul ploii de meteoriti din 12 august 2013, astrobiologii de la Universitatea Sheffield au lansat un balon in stratosfera, la 27 kilometri altitudine.
Cercetatorul Milton Wainwright s-a aratat uimit de captura facuta de balon, el fiind convins ca este vorba despre urme de viata extraterestra! Concluzia asta a izvorat din constatarea ca particulele culese sunt prea grele pentru a se fi ridicat acolo de pe suprafata Pamantului! Teoria lui e respinsa de alti cercetatori pe motivul ca Wainwright reinvie teoria panspermiei, a vietii venite de pe alte planete prin intermediul meteoritilor.
In fine, in 1830, Thomas Dick, preot si astronom amator scotian, a calculat cu precizie numarul locuitorilor din Sistemul nostru solar. El era convins ca toate planetele sunt locuite, estimand ca sunt 50 de miliarde de locuitori numai pe Venus! Marte avea 15 miliarde, iar Jupiter si Saturn, cam cate
8 trilioane de locuitori fiecare! Concluzia lui Dick a fost ca in Sistemul nostru solar exista cam 28 de triliarde de locuitori, fara a socoti si Soarele, unde locuiau, conform calculelor lui Thomas Dick, cam de 31 de ori mai multi.
Si alti oameni, inaintea lui Dick, erau convinsi ca Soarele e locuit. In 1440, teologul si matematicianul Nicholas de Cusa scria despre un loc pe Soare unde traiau fiinte solare! Solarienii se deosebeau de „lunatici”, locuitorii de pe Luna. Si, desi ar fi putut sa fie ars pe rug sau excomunicat pentru erezia cu extraterestrii, el a ajuns cardinal, motiv pentru care a continuat sa creada in teoria lui cu si mai mare osardie!
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii