Se spune ca evolutia omului in cadrul societatii de-a lungul mileniilor a insemnat un progres neindoios si benefic pentru umanitate. Daca stam sa ne gandim mai atent, pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Adica, in unele cazuri, evolutia a insemnat involutie. Sa privim la unele cazuri in care evolutia a insemnat un dezavantaj pentru om, cel putin din perspectiva omului modern, cel pe care il stim astazi. Evolutia despre care vorbim ar putea porni de la momentul in care omul a invatat sa faca focul, sa se adaposteasca si sa foloseasca obiectele inconjuratoare ca arme pentru vanat.
Acel moment este splendid ilustrat cinematografic in debutul celebrului film al lui Stanley Kubrick, Odiseea spatiala 2001, din 1968. Ca ideea anilor ’60, aceea ca omenirea va putea face calatorii interplanetare pana in anul 2001 s-a dovedit doar o fantezie, mai mult literara cu aer stiintific, este o alta poveste. Cert este ca din momentul primilor vanatori si pana azi, evolutia omului a avut de castigat, dar si destule de pierdut. Avantajele sunt numeroase mai ales in domeniul cognitiv, al spiritului novator, al cercetarii stiintifice, al dezvoltarii industriale etc. Dar, pe plan individual, omul a pierdut cateva din atuurile sale stravechi.
Totul pleaca de la picior
Orice avantaj are si un dezavantaj. Faptul ca omul a invatat sa mearga pe picioarele lui, in cunoscuta pozitie bipeda, a constituit un avantaj major. A schimbat perspectiva asupra lucrurilor, a schimbat raportul de forte. Pe de alta parte, insa, au aparut si s-au amplificat de-a lungul evolutiei, mai multe complicatii la nivelul piciorului si ale coloanei vertebrale. Cercetatorii au observat ca aceste modificari nu sunt specifice ultimelor secole de evolutie si al unui stil de viata modificat, ci ele sunt probleme prezente la multe fosile ale unor hominizi bipezi. Adaptandu-se la mersul vertical, picioarele hominizilor si-au pierdut din flexibilitate si din putere, gleznele, la randul lor, au devenit mai vulnerabile, avand de suportat un alt fel de presiune.
Un alt dezavantaj a venit sa se adauge la celelalte: mersul biped a dus la un proces evolutiv in care omul primitiv a pierdut degetul mare opozabil de la picior. Deget care inca exista si azi la primate. Avantajele pe care le au maimutele au incetat sa mai existe pentru om. E adevarat ca un deget mare opozabil ne-ar fi impiedicat la mers, dar in acelasi timp, el ar fi ajutat omul sa se catere in copaci si sa apuce obiecte fara a mai fi obligat sa se aplece. N-a fost o pierdere, pentru ca omul a invatat ca poate trai fara sa se urce in copaci pentru a-si procura hrana si a compensat restul, ulterior, prin inventarea unor obiecte ajutatoare (roata, scripetele, caruta etc).
Dar nu numai mersul omului s-a schimbat de-a lungul evolutiei sale. Transformari majore s-au petrecut si la nivelul pelvisului. Poate ca acestea ar fi trecut neobservate daca ele n-ar fi modificat si una dintre cele mai importante momente ale speciei umane: nasterea. Prin modificarea pelvisului a avut loc si o ingustare a acestuia, ca urmare canalul de naste-re al femeilor s-a inclinat la 90 de grade. Tocmai de aceea in perioada moderna femeile trebuie asistate in timpul nasterii pentru ca la momentul potrivit, copilul trebuie rasucit si manevrat.
La primate aceasta problema nu exista, asa cum nu exista nici la cele-lalte mamifere, la care nasterea este mai usoara si aproape deloc riscanta, asta tocmai datorita pozitionarii canalului de nastere. Si pentru ca vorbim despre mamifere, categorie din care face parte si omul, sa mai amintim un fapt, dincolo de modificarea canalului de nastere: nu doar ca mamiferele nu au nevoie de asistare, dar fatul, o data nascut, incepe sa mearga dupa cateva minute de la expulzare. Copilul nou-nascut are nevoie de un an pentru a atinge aceasta performanta!
Chiar daca nu stim cat de repede putea sa mearga omul biped dupa nastere, este limpede ca evolutia a dezvoltat, in aceasta situatie, unul din cele mai mari dezavantaje. Care, pe de alta parte, poate fi un avantaj, daca ne gandim la complexitatea creierului evoluat care are nevoie de timp pentru a atinge nivelul operatio-nal complet al viitoarei fiinte.
A pune osul la treaba
Am ajuns in ziua de azi sa punem osul la treaba daca vrem sa avem un organism sanatos. Din punct de vedere genetic, oasele noastre nu sunt cu mult prea diferite comparativ cu ale omului primitiv. Cercetatorii spun insa ca oasele omului modern au o densitate cu 40 la suta mai mica si asta inseamna predispozitie mai mare la fracturi si osteoporoza. Iarasi, nu stim cat de repede se rupeau oasele oamenilor primitivi sau ale celor din vremea faraonilor egipteni, cert este ca un alt dezavantaj al evolutiei este si sedentarismul. O calamitate care nu exista decat de cateva secole, mai pregnant, oamenii de acum o mie sau doua de ani, ca sa nu mai vorbim de vanatorii sau agricultorii preistorici, necunoscand aceasta stare.
Sedentarismul si lipsa de miscare, mai ales a celor din mediile urbane, ar fi de vina pentru oasele mai fragile si osteoporoza. Femeile se confrunta mai des cu aceste probleme. Cercetatorii cred ca dieta necorespunzatoare si lipsa exercitiu-lui fizic ar fi cauzele acestui flagel. Desi mai degraba am putea vorbi de cauze cum ar fi poluarea aerului (gaze si emisii toxice) si a mediului (pesticide). Lipsa de miscare, sedentarismul, evolutia societatii moderne, ne-a transformat in oameni mai lenti.
De pilda, conform antropologului Peter McAllisters, stramosii australienilor de azi erau in stare sa alerge mai repede chiar si decat atletii olimpici de azi. El a tras aceasta concluzie dupa studierea unor urme fosilizate descoperite intr-un lac. Dupa calcule, se pare ca stramosul australienilor putea alerga cu 37 km/h, cu picioarele goale si in noroi. Asta inseamna ca alerga destul de bine daca il comparam cu performanta campionului mondial Usain Bold, cel mai rapid om din lume, care a atins 41 km/h, dar numai dupa un antrena-ment intens, de ani de zile, pe o pista speciala si pe o distanta de doar 100 de metri!
In fine, pentru a incheia scurta prezentare a dezavantajelor produse de evolutia omului de-a lungul timpului, sa amintim anxietatea, o stare controlata de creier. Stramosii primitivi stiau sa evalueze situatiile periculoase si cum sa le evite. Cu toata evoluta sociala, se pare ca organismul uman tinde sa actioneze ca in trecutul epocii primitive. Numai ca acum omul incearca sa inhibe aceste reactii ceea ce conduce la cunoscu-tele tulburari de anxietate. Si visele provoaca anxietate (ele fiind mesajele subconstientului) de aceea avem vise precum caderea in gol sau aparitia in pielea goala la locul de mun-ca. E vorba aici despre sesizarea inconstienta a momentelor potential periculoase. Chiar si atunci cand zburam cu avionul sau traversam o incapere plina de straini, activitati normale in contextul social modern, creierul nostru preistoric demonstreaza ca nu s-a adaptat la evolutie, motiv pentru care continua sa perceapa astfel de situatii ca pe niste factori de risc.
Acum am descoperit ca aceste stari de anxietate sunt reale si avem nevoie sa apelam la specialisti pentru a ne echilibra si controla instinctele naturale, preistorice. Lucru de care omul primitiv, si multi altii pana acum cateva secole, nu aveau nevoie. Anxietatea s-a nascut in metropole.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii