Exista un loc pe Pamant desprins parca din cele mai sumbre tablouri ce zugravesc Infernul. Campuri de sare, ochiuri de lava, mlastini de sulf, gheizere de namol – toate acestea alcatuiesc un peisaj incredibil, care fascineaza si inspaimanta in acelasi timp. A vorbi despre viata aici este un nonsens. Si totusi, omul si-a gasit un rost in zona, si nu doar ca turist curios. Vorbim despre o arie unica in lume, situata in Desertul Danakil, din Cornul Africii.
Un desert pentru stiinta
Daca locurile evocate nu ofera decat elemente care anihileaza viul, pentru oamenii de stiinta ele constituie adevarate oaze. Acestia pot vedea in realitate fenomene, procese chimice naturale si geologice pe care nu le intalnesc nicaieri, altundeva. Vom da cateva exemple inzestrate, sa recunoastem, si cu un grad de spectaculozitate deosebit. Partea cea mai inospitaliera este situata intr-o depresiune, la 100 metri sub nivelul marii. De fapt, e un desert de sare intins pe aproape 9000 de kilometri patrati.
In trecut, mai multi vulcani activi au permis apelor Marii Rosii sa inunde campia si tot ei au deschis falii ce au facilitat, impreuna cu soarele, evacuarea si evaporarea apei. De opt ori s-a petrecut acest fenomen, care a lasat in urma o crusta de sare groasa de peste 2 kilometri! Este vorba insa despre singura bogatie a celor din Danakil. Barbatii care o exploateaza (cu mijloace rudimentare) decupeaza placi de circa 15 kilograme, ce vor fi transportate pe dromaderi pana la cea mai apropiata piata.
Arta si piscine toxice
Un record planetar la fel de ostil vietii este temperatura medie din Danakil, care depaseste 60sC, in contextul unor ploi ca si inexistente, de numai 7 mm pe an. Exista aici un fel de „piscine”, insa deloc recomandate pentru a intra in ele, deoarece nu contin apa, ci acid sulfuric. Lichidul corosiv, ca si formatiunile verzui si portocalii din jur au tasnit direct din maruntaiele Terrei. Vulcanii „nascuti” de faliile uriase scot fara incetare la suprafata gaze toxice, magma si apa fiarta. Totusi, lacurile de sulf sunt intrecute mult in spectaculozitate de un fel de arta naturala efemera.
Dallol, vulcanul terestru aflat la cel mai jos nivel (minus 47 metri), nu expulzeaza din adancuri lava, ci gaze si vapori de apa, incarcate de elemente minerale intre care predomina sulful. Dupa ce activitatea acestor gheizere minerale inceteaza, raman in picioare sculpturi galben-verzui, de forma unor ciuperci masive; totusi, si foarte vulnerabile, ele erodandu-se rapid, astfel ca existenta lor nu depaseste 7-8 luni. Fenomenul e foarte gustat de turisti, dar nici un vizitator nu poate spune ca a vazut de doua ori acelasi spectacol la Dallol.
Oceanul din pustiu
Am mai putea aminti gheizerele fosilizate sub forma unor colosali stalpi asemanatori cu norii grosi de fum, pe Erta Ale – vulcanul numit si „marmita diavolului”, unde lava clocoteste permanent, fara a sari peste marginile craterului sau gurile de apa calda venita din interiorul pamantului. La fel de spectaculos este insa fenomenul lent care se petrece in zona Desertului Danakil si de care se leaga cele descrise mai sus. Aici se intalneste riftul Aden cu cel al Marii Rosii, cele care au separat Arabia de Africa.
Sunt veritabile rani deschise in scoarta terestra, ele departand putin cate putin placile continentale situate de o parte si de cealalta. Doi monstri colosali, cum nici macar imaginatia umana nu a inchipuit vreodata. Care va fi sfarsitul acestei lucrari a naturii terestre? Poate parea curios, dar aceasta regiune pustie si neprimitoare se va transforma in ocean. Nu-l vom putea insa admira, caci fenomenul se va incheia peste 1-2 milioane de ani…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii