A fost oare candva vecina noastra de sistem solar, planeta Marte, stapanita de o civilizatie infloritoare? Au existat macar forme primitive de viata? Controversele in acest sens continua sa se manifeste; in vreme ce unii cercetatori sustin ca planeta rosie a adapostit si inca adaposteste viata, altii sunt sceptici, argumentand ca vitregele conditii de pe Marte impiedica existenta oricarei fiinte vii. Noi dovezi aduse in acest sens vin sa tempereze entuziasmul celor care cred in existenta „martienilor”…
Ultimele imagini transmise de sondele NASA de pe „planeta rosie” sugereaza faptul ca aceasta ar fi acoperita cu cristale de sare, provenite din lacuri care au secat, probabil, in urma cu multe miliarde de ani. Astfel, pe fotografiile realizate de camerele de la bordul lui Mars Odyssey (sonda ce cartografiaza suprafata martiana inca din 2002) se observa, in zona emisferei sudice, ample formatiuni de clorura de sodiu, nimic altceva decat banala „sare de bucatarie”.
Depozitele, similare celor de pe Pamant (existente, de pilda, in regiunea Marii Moarte) sunt, considera specialistii, locatii pentru cautarea urmelor de viata prezervate in sare. Dupa cum se stie, sarea reprezinta un excelent mijloc de pastrare a materiilor organice, astfel incat, daca odinioara viata a fost prezenta acolo, amprenta ei ar putea fi inca gasita. Pana in prezent, cei de la NASA au descoperit circa 200 de locatii purtand amprenta spectrala a clorurii de sodiu.
Sarea, binecuvantare si blestem
„Este foarte probabil ca sarea de pe Marte sa fie aceeasi cu sarea gema de pe Pamant. Cele mai multe depozite se afla in bazine vaste, catre care conduc canale similare fluviilor terestre, o caracteristica definitorie pentru cursurile de apa. Responsabile de aceasta cantitate enorma de sare ar fi evaporarea unor mari si oceane sau actiunea capilara din sol, care ar fi condus ape bogate in sare catre suprafata, unde lichidul s-a evaporat iar sarea s-a acumulat. Ambele situatii sunt incitante, deoarece implica existenta unor masive cantitati de apa in apropierea suprafetei martiene”, apreciaza profesorul Philip Christensen de la School of Earth and Planetary Exploration, din cadrul universitatii din Tempe, Arizona.
Echipa de cercetatori americani considera ca depozitele saline s-ar fi putut forma in urma cu patru miliarde de ani, cand Marte era probabil mult mai calda si mai umeda. „Daca pana in prezent eforturile noastre s-au indreptat spre cercetarea unor zone bogate in argile si sulfati, de acum inainte ne vom indrepta prioritar atentia catre examinarea acestor depozite de sare”, sustine Andrew Knoll, de la Department of Earth and Planetary Sciences, Universitatea Harvard. Tot el recunoaste insa ca o asemenea abundenta de sare ar putea fi o sabie cu doua taisuri: „Apa este primul semn ca un mediu poate fi locuibil, dar apele de pe Marte erau, probabil, mult prea sarate pentru ca populatiile microbiene existente pe Terra sa poata supravietui.”
Aceasta varianta pare sa se contureze tot mai bine, si alti savanti americani si europeni fiind de parere ca pe Marte a existat candva apa, dar gradul ridicat de salinitate ar fi impiedicat dezvoltarea unor forme de viata, fie ele chiar si primitive. Datele transmise de robotul Opportunity, care a analizat probe de roci martiene, releva faptul ca in zonele „spalate” candva de apa, solul planetei este acid si extrem de sarat, ceea ce, in opinia lui Knoll, „reduce semnificativ posibilitatea existentei vietii pe Marte”. Prin urmare, nu trebuie sa mai visam la martieni…
GABRIEL TUDOR
Comentarii