Cercetatorii si istoricii isi unesc eforturile pentru a gasi raspunsuri la intrebarile aparent cufundate in mister, fie ca e vorba despre Univers, fie ca e vorba despre lumea noastra. Uneori apar si succese notabile, in toata aceasta neobosita cautare. Iata cateva exemple, dintre cele mai recente.
Partea nevazuta a Lunii
De putina vreme se stie insa ca Luna, aratandu-ne fata ei stralucitoare, mai ascunde o fata, nevazuta, intunecata, misterioasa. In anul 1959, sonda sovietica Luna 3 a fost prima nava spatiala care a luat primele fotografii ale acestei fete misterioase a Lunii. Spre surprinderea generala, fata nevazuta a Lunii nu continea faimoasele si cunoscutele spatii intunecate pe care noi le numim „mari” in zona stralucitoare. In realitate, „marile” lunare nu acopera decat 2 la suta din fata intunecata. Si astfel s-a nascut misterul: ce ascunde fata intunecata a Lunii? Pentru ca tot ce este intunecat e misterios, de la lumea subterana, la fundul oceanelor si caracterul oamenilor.
In realitate, „marile” lunare sunt largi campii bazaltice formate in urma activitatii vulcanice, suficient de groase pentru a impiedica formarea „marilor”. Dar aceasta explicatie nu elucida misterul central: de ce fata intunecata este diferita de fata luminoasa cu care suntem noi obisnuiti? De ce este crusta asa de groasa in acea parte? Aceste intrebari au ramas nedezlegate mai bine de 50 de ani, pana de curand, cand astrofizicianul Jason Wright a anuntat ca a spart nuca misterului.
Teoria lui spune ca Luna s-a format din ramasitele rezultate in urma coliziunii dintre Pamant si un obiect de marimea planetei Marte (!), coliziune in urma careia s-a format si o mare cantitate de caldura. Deoarece e mai mica decat Pamantul, Luna s-a racit mai repede, dar jumatatea ramasa spre noi a ramas mai calda. Aceasta diferenta de temperatura dintre zona stralucitoare si zona opusa Pamantului a facut ca in zona intunecata sa se formeze o crusta groasa care a impiedicat lava sa iasa la suprafata.
Faimoasele note din Odiseea lui Homer
De 150 de ani cercetatorii erau contrariati, neputand gasi o explicatie plauzibila, de o serie de notite misterioase scrise pe o veche copie a Odiseei lui Homer. Adnotarile sunt scrise de mana, intr-o limba aparent necunoscuta, pe marginile foilor manuscrisului vechi de 500 de ani. Desi unii invatati erau absolut convinsi ca notele au fost facute cam pe la jumatatea secolului al XIX-lea, nimic nu s-a stiut cu exactitate.
Misterul a fost elucidat cu ajutorul… Internetului! Dupa ce un colectionar pe nume M.C. Lang a oferit 1.000 de dolari premiu pentru oricine poate decoda textul, mai toti criptografii amatori din lume s-au pus pe treaba pentru a rezolva cazul. Premiul avea sa fie castigat recent de italienii Daniele Metilli si Giula Accetta care au revelat faptul ca insemnarile au fost facute intr-o obscura forma de scriere prescurtata inventata de Jean Coulon de Thevenot in secolul al 18-lea. Textul decodificat era in limba franceza si pare sa fie traducerea textului grecesc al Odisseei, facuta de un amator.
Descoperirea n-a fost usoara. Metilli si Accetta au cercetat foarte multe scrieri stenografice pana au descoperit una care semana cu sistemul folosit in notele misterioase. Metilli a recunoscut: „Daca n-as fi avut acces la sursele online precum Google, Books, Greek Word Study Tool, Biblioteca digitala Perseus Digital Library sau French corpora of the CNRTL, probabil ca n-as fi castigat”! Iata un bun exemplu ca Internetul poate folosi si la cercetare, nu numai la Facebook sau Instagram.
Stravechiul cimitir al balenelor
In urma cu patru ani, construirea autostrazii pan-americane a dus la descoperirea unui urias „cimitir al balenelor” in desertul Atacama din Chile. Fosile uriase zaceau ingropate in straturile de roca, contrariind paleontologii care se intrebau cum de e posibil ca atatea animale, de fapt vreo 40 de specii de animale, sa-si gaseasca sfarsitul in acelasi loc.
Din fericire, lucrarile de constructie a autostrazii au fost intrerupte pentru a permite investigarile, iar specialistii in imagistica tridimensionala de la Institutul Smithsonian au produs rapid o explicatie. Investigatiile au scos la iveala faptul ca mamiferele marine au murit in patru momente distincte in timp, intr-un interval de cel putin 20.000 de ani, inainte de a fi luate de maree si acoperite cu straturi de nisip.
Specialistii cred acum ca balenele e posibil sa fi fost ucise de alge toxice care sunt inca prezente in apele chiliene. Fierul spalat de pe versantii muntilor Anzi a intrat in ocean ceea ce a dus la o inmultire rapida a algelor, cu un efect devastator asupra vietii marine locale. Esantioanele de sediment prelevate de la locul fosilelor din Chile contineau granule de apatita (un mineral colorat compus din fosfat de calciu si fluorina) cel mai probabil resturi ale algelor mortale.
Unde zace Santa Maria?
In 1984 arheologul Barry Clifford a facut istorie cand a anuntat ca a descoperit epava plina de comori a vasului Whydah, singura epava confirmata de vas de pirati descoperita vreodata. Au trecut, intre timp 30 de ani si in acest an Clifford, la inceputul lui 2014, a anuntat ca a facut o descoperire si mai dramatica: ramasitele epavei vasului Santa Maria, faimoasa nava-amiral a lui Cristofor Columb. Cu 11 ani inainte de anuntul lui Clifford, cercetari efectuate la nord de Haiti dadeau ca posibila existenta unui fort construit de Columb la scurt timp dupa scufundarea lui Santa Maria, in ajunul Craciunului lui 1492.
Clifford a putut astfel compara locatia fortului cu scrierile din jurnalele lui Columb pentru a ajunge la locul in care se scufundase Santa Maria. Culmea este ca Clifford descoperise locul epavei cu cativa ani inainte, cand echipa lui de scufundatori fotografiase epava fara sa isi dea seama de asta! De-abia in acest an, s-a putut confirma ca vasul avea aceleasi dimensiuni cu Santa Maria, fiind descoperit si un tun pe vas, care era de acelasi gen cu tunurile folosite de Columb. Acum este aproape sigur ca epava este a vasului Santa Maria, una dintre cele mai uimitoare descoperiri arheologice din istoria recenta.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii