Mecanismul de la Antikythera este, fara îndoiala, unul dintre cele mai impresionante si enigmatice artefacte ale Antichitatii.
Descoperit în anul 1901 în epava unei nave scufundate lânga insula greceasca Antikythera, acest dispozitiv a uimit comunitatea stiintifica prin complexitatea sa tehnologica, neegalata vreme de peste un mileniu.
Cu un sistem de roti dintate ingenios si o constructie rafinata, mecanismul demonstreaza ca vechii greci detineau cunostinte cu mult peste ceea ce se presupunea anterior despre nivelul tehnologic al acelei epoci.
Primul „calculator analogic” cunoscut
Dispozitivul a fost construit aproximativ între anii 150 si 100 î.Hr. si este considerat primul „calculator analogic” cunoscut. Continea cel putin 30 de roti dintate de bronz, interconectate într-un mod extrem de sofisticat, si tradând, s-a spus, o functie calendaristica.
Pe partea sa din spate se afla un afisaj spiral în care erau marcate luni si zile, dar si datele jocurilor olimpice si ale altor competitii sportive importante din lumea greaca. Acest detaliu sugereaza ca dispozitivul avea nu doar o functie stiintifica, ci si una culturala si practica.
Desi partial deteriorat, mecanismul a fost studiat intens de-a lungul secolului XX si, mai ales, în ultimele decenii, când tehnologiile moderne precum tomografiile cu raze X si scanarile 3D au permis cercetatorilor sa-i reconstituie functiile initiale. Pâna nu demult, scopul principal al mecanismului era considerat a fi unul astronomic.
Dar noi cercetari efectuate asupra rotilor sale dintate, în forma de triunghi, sugereaza ca mecanismul ar fi avut o alta destinatie. Este posibil ca el sa nu fi fost un dispozitiv de masurare celesta, ci doar o jucarie mecanica deosebit de complexa, dar predispusa la blocaje constante, pe care doar parintii foarte bogati si-o puteau permite.
Alcatuit dintr-o manivela, mai multe angrenaje întrepatrunse si diverse indicatoare, mecanismul putea aparent sa îndeplineasca mai multe sarcini. Printre acestea se numara indicarea datei conform calendarelor egiptean si grec, afisarea pozitiilor Soarelui, Lunii si planetelor în cadrul zodiacului si prezicerea viitoarelor eclipse lunare si solare.
Dar au fost cu adevarat masuratorile celeste scopul acestui dispozitiv fascinant? Trebuia sa fie un computer puternic sau o simpla jucarie? Si a fost o piesa unica, fabricata pentru un cumparator înstarit sau un obiect produs în serie?
Timp de decenii, cercetatorii au încercat sa înteleaga cât de precis este mecanismul, deoarece acest lucru ar ajuta la rezolvarea problemei scopului sau. Daca nu era foarte precis, de exemplu, atunci ar fi putut fi o jucarie sau un model educational. Dar daca era incredibil de precis, ar fi putut fi folosit de astrologii epocii pentru a face previziuni si horoscoape.
Din pacate, mecanismul de la Antikythera a stat mai mult de doua milenii pe fundul marii si o perioada necunoscuta de timp functionând înainte de aceasta. Angrenajele sale sunt foarte corodate, iar multe piese lipsesc.
Un joc educational?
În noul studiu, prezentat pe platforma de articole si cercetari stiintifice arXiv, oamenii de stiinta argentinieni Esteban Guillermo Szigety si Gustavo Francisco Arenas au creat o simulare pe calculator care reproduce miscarile mecanismului Antikythera.
Aceasta simulare a încorporat erori cauzate de natura imprecisa a fabricarii mecanismului, în care angrenajele nu aveau o distanta exacta între ele. În mod esential, spre deosebire de eforturile anterioare de recreare a mecanismului, cercetatorii au inclus si un model precis al dintilor angrenajului, care influenteaza modul în care rotile se îmbina între ele si modul în care indicatoarele arata tinta astronomica dorita.
Pe baza acestui model, cercetatorii au constatat ca mecanismul nu era deloc util. Acesta putea fi manevrat doar pâna la aproximativ patru luni înainte de a se bloca în mod inevitabil sau pur si simplu înainte ca angrenajele sale sa se decupleze.
Utilizatorul ar fi trebuit apoi sa reseteze totul pentru a-l repune în functiune – un efort similar cu încercarea de a repara o imprimanta moderna. O posibilitate pe care cei doi savanti au abordat-o este ca mecanismul de la Antikythera sa fi fost de fapt nu un instrument stiintific, ci mai curând o jucarie mecanica educationala (asa cum exista o multime si în zilele noastre), care nu a fost niciodata destinata sa fie pe deplin precisa sau care a fost livrata cu un manual de instructiuni care le cerea utilizatorilor sa reseteze obiectul dupa câteva rotatii – asemenea unui ceas mecanic al carui arc principal trebuie reglat manual ocazional.
O alta posibilitate luata în calcul de cercetatori este aceea ca masuratorile actuale ale angrenajelor si dintilor sunt gresite. Scanarile cu computerul tomograf nu pot oferi decât un anumit nivel de rezolutie si este posibil ca doua mii de ani de coroziune provocata de apa sarata a marii sa fi deformat sau distorsionat componentele, facându-le sa difere mult de starea lor initiala.
Este posibil ca fabricantii initiali ai mecanismului sa-l fi facut suficient de precis pentru a evita blocajele si pentru a oferi în continuare previziuni fiabile pentru multi ani în viitor.
Oricum ar fi, mecanismul de la Antikythera reprezinta un apogeu al expertizei ingineresti antice si, în ciuda tehnologiei moderne si a unor instrumente precum scanarile CT, scopul sau final va ramâne poate pentru totdeauna învaluit în mister.
Astazi, mecanismul se afla în Muzeul National de Arheologie din Atena, fiind expus alaturi de alte obiecte recuperate din epava. El ramâne o sursa inepuizabila de fascinatie pentru istorici, arheologi, ingineri si pasionati de stiinta.
Mai mult decât un simplu obiect antic, mecanismul de la Antikythera reprezinta o fereastra spre gândirea stiintifica a lumii antice si o marturie a ingeniozitatii umane care transcede timpul.
GABRIEL TUDOR
Comentarii