Geofizicianul roman Stefan SGANDAR, cu ale carui studii cititorii „Magazinului” au mai avut prilejul sa se intalneasca, ne propune de aceasta data o explicatie extrem de interesanta si de realista a asa-numitului fenomen Tunguska, petrecut acum 100 de ani – mai exact in ziua de 30 iunie 1908, ora 07:17 – pe Platoul Siberian Central. Imensul glob de foc care a explodat atunci in atmosfera terestra a generat efecte mai mult sau mai putin bizare, sesizabile rapid pe o distanta de circa 800 de kilometri. Totusi, nici o interpretare ulterioara nu a elucidat cazul.
Comete, gauri negre, extraterestri…
Practic, intreaga planeta a receptat, intr-un fel sau altul, insolitul impact. De la mari distante, s-a putut vedea intrand in atmosfera uriasa flacara alb-albastruie si s-a auzit un sunet asurzitor. Traiectoria a avut o forma de curba larga, iar la cadere s-a format un nor negru si a izbucnit o limba de foc ce s-a bifurcat, stralucind orbitor. Ulterior, s-a format o tromba de ciclon care a facut sa cada o ploaie neagra. Undele seismice s-au propagat la multe sute de kilometri in sol, iar in aer au inconjurat Pamantul de doua ori. La altitudini mari, in Europa au aparut nori argintii masivi, care radiau o luminiscenta ciudata. Forta exploziei a fost echivalata cu aproximativ 30 milioane de tone TNT!
Explicatiile cautate de cercetatori, dar si de amatori, au mers pe cai dintre cele mai diferite. Prima presupunere – caderea unui meteorit – a insemnat si prima infirmare, caci la locul impactului nu existau nici urme de crater, nici fragmente ale presupusului corp ceresc. Au urmat alte versiuni: o explozie nucleara, o cometa gazoasa dezintegrata in atmosfera terestra, o gaura neagra si chiar dezintegrarea unei nave extraterestre sau impactul dintre planeta noastra si o farama de antimaterie. Argumentele si contraargumentele pentru fiecare ipoteza au facut ca, vreme de un veac, fenomenul Tunguska sa ramana invaluit in mister.
„Soarele” cazut pe Pamant
Cercetatorii Stefan Sgandar si Claudiu Sgandar incearca sa lamureasca toate problemele, pornind de la ideea ca explozia a fost provocata de un glob plasmatic expulzat in urma unei eruptii solare. Un prim argument: traiectoria ciudata a globului incandescent, caracteristica fulgerelor globulare. In plus, un amanunt extraordinar: „evolutia” fenomenului a fost calculata sa se fi desfasurat la cel putin 3-400 de kilometri altitudine. Asadar, dincolo de atmosfera, ceea ce inseamna ca acel „corp” nu a luat foc ca urmare a frecarii cu aerul. Ulterior, coliziunea cu atmosfera a determinat un „salt” pana la 2-300 km (cu descrierea ciudatei parabole observate de la sol), apoi reducerea vitezei si caderea „corpului” pe Pamant. Se explica astfel si despicarea arborilor de sus in jos, in doua parti egale: fenomenul s-a petrecut ca in cazul aruncarii unei pietre intr-un lac, stiut fiind faptul ca, atunci cand aceasta atinge apa, unda sare in mod absolut egal, la dreapta si la stanga traiectoriei urmate de piatra.
Sunetul foarte puternic auzit de martori a fost produs, potrivit d-lui Sgandar, de contactul dintre uriasul plasmoid (cu viteza supersonica) si atmosfera, totodata reducandu-se substantial viteza pana la mai putin de 1 km/s. De asemenea, plasmoidul nu avea cum sa dea nastere unui crater, in schimb se putea separa in doua in timpul impactului, determinand bifurcatia limbii de foc observate.
Limpezirea apelor
La cateva decenii dupa explozie, in probele de sol de la locul impactului s-au gasit niste bile microscopice, a caror existenta geofizicianul roman o atribuie caldurii mari degajate de plasmoid in momentul exploziei. Aceasta a topit minereurile de fier slabe, dupa care, prin racirea brusca, s-au format retele de cristalizare in jurul unor centre microscopice, ceea ce a dus la aparitia amintitelor bile metalice. Puterea extraordinara a exploziei a determinat si undele de aer inregistrate pe toata planeta si, pe de alta parte, condensarea brusca in clima rece a taigalei, urmata de un vartej ca o tromba de ciclon, care a ridicat in aer o cantitate apreciabila de sol mlastinos, ceea ce a generat ulterior o ploaie neagra. Cat despre luminiscenta vie a cerului, observata pana in Anglia, ce a durat mai multe nopti, ea ar fi fost rezultatul condensarii vaporilor de apa in mici cristale de gheata la altitudinea de 80 de kilometri, in conditiile speciale create de trecerea prin atmosfera terestra a imensului plasmoid.
„Concluzia ce se desprinde din toate cele expuse – isi incheie argumentatia d-l Stefan Sgandar – duce fara indoiala la ideea ca presupusul glob plasmatic de origine solara, ce a dat nastere exploziei din Siberia, poate explica in intregime toate fenomenele petrecute in urma coliziunii, fenomene explicate doar partial si contradictoriu de celelalte ipoteze.”
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii