Ne scriu cititorii

          Clima inseamna incertitudine
          
          Asa cum deja ne-a obisnuit, cititorul si corespondentul nostru din Braila, Gheorghe JALBA, ne-a trimis un material consistent, de mare actualitate, sugerat de articolul „Din 2080 vor disparea iernile”, publicat în revista „Magazin” nr.36/9 septembrie a.

          Clima inseamna incertitudine
          
          Asa cum deja ne-a obisnuit, cititorul si corespondentul nostru din Braila, Gheorghe JALBA, ne-a trimis un material consistent, de mare actualitate, sugerat de articolul „Din 2080 vor disparea iernile”, publicat în revista „Magazin” nr.36/9 septembrie a.c. Domnia sa încearca astfel sa demonstreze ca „în ecuatia climei terestre exista un factor ce joaca un rol hotarâtor”, atât în trecut, cât si în viitor: variatia de entropie a corpurilor ceresti, cu implicatii directe asupra schimbului de energie dintre ele, în general, si dintre Pamânt si Soare, în special.
          
          Actualele ipoteze se contrazic reciproc, iar realitatea însasi pare contradictorie, câta vreme verile sunt tot mai fierbinti (a se vedea incendiile din ultimii ani) si iernile mai imprevizibile si mai geroase. Trei categorii de factori ar influenta clima terestra. Primii doi sunt periodici si aleatori – compozitia atmosferei la un moment dat, activitatea vulcanica globala, distributia curentilor oceanici, activitatea solara ciclica, pozitia axei Pamântului, evenimente cosmice etc. Al treilea, factorul sistematic, care a actionat întotdeauna în acelasi sens, este „variatia de entropie a substantelor si a corpurilor, cu implicatii directe asupra schimbului de energie cu mediul exterior, deci implicit cu Soarele”.
          Teoria propagarii caldurii impune ideea încalzirii atmosferei terestre, de la Soare, prin convectie, dar si pe cea a retinerii radiatiei termice ascendente, fapt ce genereaza binecunoscutul efect de sera. Atunci, de ce ultimii ani au avut ierni mai aspre, „atipice”? O explicatie ar trimite la topirea masiva a gheturilor polare: deci, un surplus de apa în atmosfera, deci, temporizarea încalzirii excesive a acesteia. Colaboratorul nostru lanseaza însa ipoteza „scaderii continue a entropiei planetei noastre de-a lungul timpului, într-un context cosmic”. Mai explicit, referirea se face la conceptul de entropie masica, aceasta reprezentând o anumita stare a substantelor sau a corpurilor, în functie de raportul dintre cantitatea de caldura înmagazinata si temperatura lor absoluta.
          Viteza deplasarii în spatiu a Sistemului Solar si implicit a Pamântului este un alt element semnificativ, asupra caruia apare mentiunea ca în prezent are o valoare mult mai mica decât la nasterea galaxiei, de pilda. Dupa un rationament amplu, argumentat cu multa rigoare stiintifica, ing. Gh. Jalba ajunge la concluzia ca exista o dependenta certa, direct proportionala, între entropia substantelor si a corpurilor, pe de o parte, si viteza si temperatura lor, de cealalta parte. „Dar se poate vorbi despre aspectul relativist al entropiei? Raspunsul este afirmativ, deoarece viteza si caldura reprezinta acelasi fenomen fizic, numit energie, astfel ca la temperaturi foarte mari (ca în cazul plasmei) nu se mai poate vorbi despre temperatura în sens termic, ci despre viteza. Deci, caldurile masice si implicit entropia vor depinde si de viteza de miscare a corpurilor ceresti.”
          O data cu scaderea vitezei planetei noastre, si entropia substantelor pe care ea le contine a scazut, fapt ce a generat de-a lungul erelor fenomene dramatice, ca disparitia unor specii, din cauza ca substantele din corpul lor si-au pierdut, treptat, capacitatea de a retine caldura. Rolul cel mai important în acest proces îl joaca apa, aflata pretutindeni, fiind si un veritabil termoregulator. Or, caldura specifica a acesteia a scazut în timp, lucru demonstrat – potrivit cititorului nostru – atât stiintific, cât si apelând la Biblie. (La început, Pamântul era acoperit de ape, deci planeta avea o temperatura suficient de ridicata, încât sa nu existe calote polare si ghetari.) În consecinta, viitorul ne-ar rezerva diferente de temperatura mai mari, între zi si noapte, între vara si iarna. Proces exclus totusi a se desavârsi într-o viata de om, chiar daca ritmul sau este accelerat. Solutia? Sa nu intram în panica, dar nici sa nu ramânem insensibili la ce se întâmpla. Sau, cum sugereaza ing. Jalba – „sa privim în trecut, ca sa aflam viitorul”!