Orice fiinta moare. E o povara pe care omul o duce in spate de pe o pozitie privilegiata in comparatie cu celelalte animale pentru ca el poate constientiza aceasta situatie. Nu este cea mai reconfortanta constatare, insa este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru ca ne-am nascut. Dar ar putea omul trai vesnic?
Cercetatorii sunt de acord ca acel ceva care ne impiedica sa fim nemuritori este chiar corpul nostru, aceasta masinarie extrem de complexa, care este pregatita sa faca fata oricarei situatii, inclusiv aceea de a ne dezvolta, de a gândi si, inevitabil, de a muri. Unii cred ca nemurirea poate fi atinsa prin roboti, dar si asta ramâne de vazut.
Ramâne o consolare pe care ne-o aduc oamenii de stiinta: daca nu putem fi nemuritori, macar putem trai mai mult? Si avem modelul cunoscut din Vechiul Testament, Geneza 5, care prezinta o curioasa genealogie:
21. Când Enoh avea saizeci si cinci de ani, a devenit tatal lui Matusalem.
22. Enoh a trait cu Dumnezeu dupa nasterea lui Matusalem trei sute de ani si a avut alti fii si fiice.
23. Astfel, toate zilele lui Enoh au fost trei sute saizeci si cinci de ani.
24. Enoh a umblat cu Dumnezeu si n-a mai fost pentru ca Dumnezeu l-a luat.
25. Când Matusalem avea o suta optzeci si sapte de ani, a devenit tatal lui Lameh.
26. Matusalem a trait dupa nasterea lui Lameh sapte sute optzeci si doi de ani si a avut alti fii si fiice.
27. Astfel, toate zilele lui Matusalem au fost noua sute saizeci si noua de ani; si apoi a murit.
Cu toate acestea stiinta nu sustine acest mit al longevitatii, specialistii sunt de parere ca „astfel de cifre pot fi rezultatul unei traduceri incorecte a sistemului de numerotare prin diferite limbi, impreuna cu semnificatia culturala si / sau simbolica a anumitor numere”.
Dincolo de cifre si numere mitologice, sa spunem ca recordul de longevitate umana, in lumea moderna este de 122,5 ani pentru femei si 116 ani pentru barbati, ceea ce inseamna ceva, dar doar atât.
Unii oameni de stiinta estimeaza ca, chiar si in cazul celor mai ideale conditii, oamenii pot trai pâna la 127 de ani. Acest lucru nu exclude posibilitatea teoretica „ca in cazul unei combinatii norocoase de mutatii sa existe o persoana care traieste mai mult”. Asta este si ceea ce incearca geneticienii sa obtina, ca un cadou pentru omul viitorului.
In lumea animala, longevitatea sta ceva mai bine: broasca testoasa din Galapagos poate trai mai mult de 175 de ani, iar balena cu cap de arc (Balaena mysticetus) traieste mai mult de 200 de ani. Facând simple comparatii, unii oameni de stiinta sugereaza cu prudenta ca corpul uman ar avea resurse suficiente pentru a trai pâna la 150 de ani.
Putin, spun altii, dar si acest lucru e discutabil. Pentru ca depinde cu cine ne comparam, cum spune si poetul Nichita Stanescu (Din punctul de vedere-al pietrelor, soarele-i o piatra cazatoare): din punctul de vedere al balenelor, murim destul de repede, dar pentru musca efemera suntem aproape nemuritori. Musca efemera are cea mai scurta viata, traieste doar 24 de ore, timp in care trece prin tot ciclul vietii. Iar anumite specii de musca efemera traiesc chiar mai putin, in jur de doar 8-10 ore, reusind in tot acest timp sa asigure urmatoarea generatie.
Ajungem acum si la intrebarea incomoda: ce inseamna, totusi, sa fii nemuritor? „Daca cineva ar putea, sa zicem, sa-si imbunatateasca creierul si corpul pentru a trai foarte mult timp, tot nu ar putea trai dincolo de sfârsitul Universului”, declara pentru LiveScience Susan Schneider, un filosof de la Universitatea Atlantic, din Florida.
Unii fani ai povestirilor stiintifico-fantastice, cum este cazul ziaristului de stiinta John Horgan declara pentru publicatia Scientific American ca „oamenii ar putea supravietui si dupa moartea Universului”! Deocamdata se stie, pâna una alta, ca nimic nu poate supravietui mortii Soarelui nostru! Asa ca e putin probabil ca vreo persoana sa traiasca pentru a ne relata „de la fata locului” disparitia Universului.
Sa lasam Universul, pentru ca e prea vast. Sa ne intoarcem la fiinta umana (valabil pentru orice alta fiinta de pe Terra): Oamenii se nasc, imbatrânesc si mor. Ca sa traiasca la nesfârsit, pentru a fi nemuritori, ar trebui sa putem opri mecanismul de imbatrânire. Deocamdata nimeni nu poate face asta, desi geneticienii, in joaca lor „de-a Dumnezeu”, tot incearca (desi aceste incercari ar trebui interzise pe Planeta).
Natura ne ofera cazuri uluitoare. Exista o specie de animale care pare ca a rezolvat problema nemuririi, un fel de a spune. E vorba despre hidra, un soi de nevertebrata mica, de tip meduza, care are o abordare remarcabila a problemei imbatrânirii. Lasând deoparte conotatia mitologica, a sarpelui cu mai multe capete omorât de Hercule, hidrele, cu o lungime de doar 10 milimetri, sunt in cea mai mare parte alcatuite din celule stem care se divid in mod constant pentru a forma noi celule, deoarece celulele lor mai vechi, imbatrânite, sunt eliminate.
Fluxul constant de celule noi permite hidrei sa „intinereasca” permanent si sa ramâna, astfel, pentru totdeauna tânara. „Si daca nu imbatrânesc, potential sunt nemuritoare”, declara pentru Live Science, Daniel Martínez, profesor de biologie la Pomona College din Claremont, California, care a descoperit acest mecanism al „nemuririi” hidrei. Hidra arata ca animalele pot sa nu imbatrâneasca, dar asta nu inseamna ca oamenii ar putea reproduce obiceiurile de intinerire ale hidrei, pentru ca ea este mica si nu are organe, iar corpurile noastre sunt masinarii super complexe.
Oamenii au celule stem care pot repara si chiar regenera parti ale corpului, cum ar fi in ficat, dar corpul uman nu este format in exclusivitate din aceste celule, cum e cazul hidrelor. „Asta pentru ca oamenii au nevoie de celule pentru a face alte lucruri decât sa se divizeze si sa creeze celule noi”, spune Martínez.
De exemplu, celulele noastre rosii din sânge transporta oxigenul in tot corpul. „Avem celule specializate pentru anumite functii si, din aceasta cauza, isi pierd capacitatea de a se diviza”. Pe masura ce celulele imbatrânesc, la fel si noi. „Nu putem pur si simplu arunca celulele noastre imbatrânite, asa cum o face hidra, pentru ca avem nevoie de ele. De exemplu, neuronii din creier transmit informatii, nu vrem ca acestea sa fie inlocuite”, spune Martínez, „pentru ca, altfel, nu ne vom mai putea aminti nimic”.
Tot ceea ce putem face referitor la „nemurire”, este sa ne inspiram de la hidra, „gasind modalitati prin care celulele noastre sa functioneze mai bine pe masura ce imbatrânesc”, mai spune cercetatorul. Sentimentul este ca „oamenii nu vor atinge niciodata o astfel de nemurire biologica”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii