Arca a lui Noe pentru vegetale, ultrasecurizata, a fost inaugurata pe 26 februarie 2008 sub egida ONU, pe Insula Spitzberg, cea mai importanta din arhipelagul norvegian Svalbard. Realizarea pare decorul cibernetic al unui film de anticipatie, totusi aici nimic nu e fals si nimic nu reprezinta simpla piesa de butaforie. Motivul – unul extrem de serios: de acest loc ar putea depinde insasi soarta omenirii.
Sub paza marelui urs
Un urs polar, dar nu real, ci sculptat in gheata, vegheaza intrarea destul de discreta in giganticul si sofisticatul buncar sapat sub stancile arctice. In spatele simbolului Nordului Inghetat, o usa de otel blindat sta permanent sub rafalele vantului si ale zapezii. La –15ºC, in mod obisnuit, aici sunt pazite semintele vitale pentru agricultura mondiala. La inaugurare, numarul lor era de „numai” 268.000 de esantioane, insa capacitatea de stocare a tezaurului ajunge la circa 4,5 milioane! Tone de seminte congelate, din specii indispensabile alimentatiei noastre, „hiberneaza” in maruntaiele inghetate ale muntelui situat la 1.000 km de Polul Nord. Din cele patru zari, ele se aduna aici, dupa o munca a oamenilor de stiinta deseori titanica.
Reduta impotriva Apocalipsei
Fortareata subterana Global Seed Vault se afla la 300 m deasupra nivelului Marii Groenlandei, altitudine la care apele nu ar ajunge in cazul topirii ghetarilor din pricina incalzirii globale. Dincolo de unica usa de acces (protejata si de un cod secret), un lung tunel coboara la 150 m sub munte, de unde incepe insiruirea salilor intesate de cea mai moderna tehnologie. O armatura de beton superrezistent, in jurul peretilor, asigura protectie impotriva atacurilor cu rachete. Totodata, rezistenta la cutremure majore a fost testata chiar pe viu, cu o saptamana inaintea inaugurarii, cand a avut loc cel mai puternic seism inregistrat vreodata in Norvegia, de 6,2 grade pe scara Richter. Protectia termica e asigurata si de solul inghetat (permafrost) tipic regiunilor polare, aflat permanent la –4ºC. Astfel, in cazul intreruperii curentului electric, buncarul ramane inghetat in mod natural, timp de 20 de ani. Camera de control este plina de computere, insa… nici un om. Totul este controlat de la Universitatea Longyearbyen, aflata la 10 km departare.
Milenii de sperante
Adapostul din Spitzberg este o superbanca genetica, nu un „magazin”: singurii care vor putea recupera esantioanele depuse aici vor fi proprietarii lor si numai in caz de extrema urgenta. Aceasta, intrucat cele 1.400 de centre care pastreaza pe planeta peste 1,5 milioane de varietati vegetale nu se afla in siguranta. De pilda, in 2003, banca irakiana din Abu Ghraib a fost jefuita si distrusa la inceputul invaziei; semintele a mii de varietati (graminee stravechi, naut, fructe) au disparut.
Dupa dezastruosul tsunami din decembrie 2004, Indonezia a fost nevoita sa solicite din Peru seminte de cartofi adaptati solurilor sarate. In schimb, esantioanele din Norvegia beneficiaza de garantia supravietuirii pe durate incredibil de mari: semintele de salata trebuie regenerate dupa 70 de ani, cele de orez dupa 1.000 de ani, cele de sorg dupa 20.000 de ani! Pot reprezenta toate acestea o imensa speranta pentru securitatea alimentara a omenirii pe multe mii de ani? In mod cert, da, desi exista si voci impotriva proiectului. Increderea in luciditatea unor oameni responsabili e cazul sa aiba insa prioritate, tocmai pentru a evita situatiile de dezastru planetar luate in calcul la conceperea buncarului de gheata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii