Pe numele sau complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, Carol I a fost domnitorul, apoi regele Romaniei, conducand Principatele Romane si, apoi Romania, dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Domnia sa, de aproape cinci decenii, a reprezentat una dintre cele mai glorioase epoci din istoria noastra, fiind cucerita independenta fata de Imperiul Otoman si atins un nivel economic si cultural fara precedent.
Proclamat domnitor al Principatelor Romane pe 10 mai 1866, s-a confruntat, la inceput, cu ostilitatea unor cercuri politice din noua lui tara dar priceperea cu care a condus destinele acesteia si liberalismul de care a dat dovada (Constitutia regala a fost, la data respectiva, una dintre cele mai avansate ale epocii) l-a facut iubit de popor. Pe 26 martie 1881, este proclamat rege al Romaniei si se arata intru totul demn de acest rol. Firea lui rece, calculata, tipic prusaca, a determinat-o, de altfel, pe sotia sa, Elisabeta, sa spuna ca „este un om care isi poarta coroana chiar si in somn”.
Desi a facut tot posibilul sa evite implicarea tarii in razboaiele balcanice, conjunctura politica l-a determinat pe Carol I sa ordone aceasta masura. Dupa lupte grele, aflata in tabara invingatorilor Romania a obtinut din partea Bulgariei, prin pacea de la Bucuresti, din 1913, partea sudica a Dobrogei. Pe de alta parte, desi semnase inca din 1883 un tratat secret cu Tripla Alianta si dorea intrarea in razboiul mondial alaturi de Germania, Carol I s-a supus deciziei politicienilor romani de a pastra neutralitatea. Mahnirea si sentimentul de culpabilitate provocate de aceasta decizie i-au grabit moartea, survenita pe 10 octombrie 1914.
GABRIEL TUDOR
Comentarii