O irezistibila atractie      Mitul omului invizibil

    Stim foarte bine ce scene formidabile ne poate oferi mimetismul unor animale. Nepreveniti ca se afla „acolo”, putem avea surpriza de a le vedea atacându-si mortal prada sau, dimpotriva, reusind sa-si pacaleasca pradatorul.
    Stim foarte bine ce scene formidabile ne poate oferi mimetismul unor animale. Nepreveniti ca se afla „acolo”, putem avea surpriza de a le vedea atacându-si mortal prada sau, dimpotriva, reusind sa-si pacaleasca pradatorul. Imprudenti, chiar unii oameni au cazut în capcana acestor adevarati maestri ai invizibilitatii. O proprietate la care, de altfel, marturisit sau nu, ne-am gândit macar o data în viata cu totii.
         Progresele recente ale tehnicii, alaturi de cele ale stiintei în general, au alimentat continuu visul etern al omenirii de a realiza invizibilitatea. Dar – este oare vorba de o dorinta „vinovata” sau de o trasatura explicabila a fiintei umane? Conform psihologului si psihoterapeutului italian Antonio Maria Favero, ultima ipoteza este cea corecta. „A fi invizibili – spune el – este ca si cum am fi atotputernici, pentru ca astfel avem posibilitatea de a vedea, deci de a cunoaste, fara a fi vazuti”. Suntem, noi oamenii, singurii care ne-am pus aceasta problema? Nicidecum! Gânditi-va, continua acelasi Dr. Favero, la zei, la spirite, la îngeri! A nu avea un corp îti confera un enorm avantaj – nu poti fi nici ranit si nici ucis. Si nu te poate însela nimeni. „Statutul” de om invizibil ar oferi omului doua posibilitati, altminteri de neconceput: sa actioneze asupra realitatii si, daca se multumeste doar cu atât, sa stea deoparte si sa priveasca. În ambele cazuri, afirma psihologii, este vorba de o posibilitate de a vedea si de a actiona fara a-ti asuma nici o raspundere! Dar si reversul medaliei: nu am mai putea, în felul acesta, nici sa fim iubiti de cineva, nici sa ne bucuram de placerile vietii care, totusi, face ca cel putin majoritatea oamenilor sa-si prefere statutul actual celui de înger, de exemplu…
     
         Metalele transparente
     
     Asa cum se întâmpla uneori, fantezia influenteaza realitatea. Pot exista tulburari psihice care sa-l faca pe om sa ajunga la un atât de mare dispret fata de el însusi încât sa aiba impresia ca… nici nu este vazut de ceilalti si ca astfel se afla într-un permanent pericol de a fi lovit sau chiar ucis din nebagare de seama. La altii este vorba de o dorinta de neînfrânt de a se „desparti” de propriul corp, scapând astfel de nevoia de a mânca, de a bea, de a fuma. Lasând însa la o parte toate aceste patologii, ramâne întrebarea: ar exista cu adevarat o posibilitate de a face ca un obiect oarecare sa devina cu adevarat invizibil? Asa cum facea eroul lui Wells care, cu ajutorul unei potiuni, îsi „fabrica” un indice de refractie egal cu cel al aerului, astfel încât se putea „vedea” prin el.
         Ce înseamna însa ca un anume material devine transparent, adica se poate privi prin el, adica… devine invizibil? Simplu, capacitatea de a permite luminii sa treaca prin el cu aceeasi viteza ca prin aer. Iata deci „reteta”! Usor de zis, dar cum sa faci efectiv asa ceva? Caci pentru a schimba viteza luminii printr-un material oarecare trebuie sa-i modifici acestuia structura atomica si compozitia materiala. Pare imposibil, dar în sfârsitul nostru de secol am început parca sa ne obisnuim cu ideea ca acest termen nu exista. Si, într-adevar, la începutul acestui an, un grup de cercetatori de la Universitatea Rice din Houston a gasit o modalitate de a fabrica… metale transparente! Practic, este vorba de metale cu o structura poroasa, facând astfel ca în proportie de 75 la suta ele sa fie constituite din… „vid”! Lumina le poate astfel traversa practic fara sa fie reflectata. Primul pas a fost facut. Pentru a îndeplini visul lui Wells mai ramâne deci sa se gaseasca o reteta de a „fabrica” si… oameni porosi! Pâna atunci ne ramâne sa studiem în continuare singurul „procedeu” de invizibilitate clar si la îndemâna la ora actuala:
     
         Mimetismul
     
         Stim foarte bine ca unele animale „se fac invizibile” luând forme si culori care le fac de neobservat în mediul în care traiesc. Campionii absoluti aici sunt insectele, de fapt cele mai vulnerabile în fata pradatorilor, dar si unele animale mari se pot „machia” în câteva scunde, disparând pur si simplu din fata celui care le vâneaza. Ei bine, omul s-a gândit sa recurga si el la aceasta tehnica atunci când are de realizat constructii în mediu natural, în intentia de a face cât mai putin agresiva prezenta acestora si, daca se poate, cât mai putin „deranjanta” în contextul luptei de salvare a Naturii. Mark Jantzen, de pilda, a construit pe o plaja din Malibu, California, o casa pe a carei fatada este proiectata… imaginea marii ce se afla la doar câtiva metri în spatele sau! Si ce sa mai vorbim de progresele uniformelor de camuflaj care uneori ajung sa însele calculatorul! Tehnica militara este de altminteri una din cele mai interesate în invizibilitate…