Kilogramele in plus au fost privite multa vreme ca o problema care ii afecteaza doar pe anumiti oameni, fiind generata de proliferarea consumului de produse fast-food, de stres, de mostenirea genetica nefavoabila si de un stil de viata sedentar. Dar ce ati spune daca insusi mediul in care traim in ultimele decenii poate predispune la obezitate?
Studii recente, efectuate pe animale, par sa certifice faptul ca expunerea la cantitati infinitezimale de produse chimice comune, ce pot fi gasite in obiectele de uz casnic din material plastice, de la sticle la jucarii – pot predispune organismul la acumularea mai usoara de grasime. Aceste substante chimice, cunoscute drept „inhibatori endocrini”, imita hormonii naturali care stabilesc, de pilda, cate grasimi trebuie sa stocheze organismul.
Descoperirea le-a permis savantilor sa avanseze ipoteza ca alimentatia si lipsa exercitiilor fizice nu sunt singurii factori capabili sa explice cresterea alarmanta a cazurilor de obezitate in ultimii douazeci de ani. „Nimeni nu neaga faptul ca nutritia si miscarea sunt foarte importante dar este posibil ca un rol esential sa-l poata juca si mediul in cadrul caruia crestem”, spune Bruce Blumberg, de la Universitatea Irvine, California.
Mii de substante chimice au aparut pe piata in ultimii 30 de ani si unele dintre ele ajung sa se „depoziteze”, desigur, in cantitati reduse, in organismul uman. Blumberg numeste aceste substante „obezogene” si afirma ca cea mai periculosa dintre ele este bisfenol A, care poate fi gasita in majoritatea bunurilor de larg consum, de la biberoane si sticle de tip Pet la cosuri de gunoi si vase si castroane de plastic.
Bebelusii, cei mai expusi „otravirii” cu materiale plastice
Experimentele efectuate pe cobai au demonstrat ca rozatoarele care fusesera hranite cu cantitati infime de bisfenol A pe parcursul primelor saptamani de viata deveneau supraponderale, cantarind aproape dublu decat cobaii normali. Specialistii de la Universitatea Tuft, facand experiente similare, au observat acelasi fenomen la sobolani. Ei sunt de parere ca o expunere constanta la asemenea substante chimice nocive ar putea fi critica, mai ales daca se produce la varste mici, varste determinante pentru starea de sanatate si greutatea copilului, pe termen lung. De pilda, studiile au aratat ca bebelusii subponderali la nastere sunt mai predispusi obezitatii, fiindca ei invata sa foloseasca grasimea mai eficient si acest lucru se inradacineaza in psihologia lor. Cercetatorii suspecteaza ca acelasi fenomen s-ar putea produce si in cazul expunerii la substante chimice.
„Expunerea poate fi critica la inceputul vietii, atunci cand o intreaga psihologie este creata. Faptul ca un copil creste avand predispozitie pentru economisirea grasimilor nu ar fi o problema, in conditiile in care el ar face multa miscare. Dar daca mai consuma si junk food si este sedentar, toate ingredientele pentru obezitate vor fi prezente”, spune Frederick Vom Saal, biolog la Universitatea Columbia, Missouri, care a studiat, la randul sau, efectele bisfenolului A.
Vom Saal sustine ca atunci cand acesti copii devin adulti, ei pot scapa de kilogramele in plus, cu mult exercitiu fizic si diete drastice, dar va trebui sa depuna eforturi considerabile pentru a reusi. Pentru a minimaliza expunerea la substante chimice nocive, precum bisfenol A, savantul american ne sfatuieste sa evitam pe cat posibil utilizarea de obiecte din material plastic, mai ales in bucatarie, folosind in schimb produse din ceramica, metal sau sticla.
GABRIEL TUDOR
Comentarii