Fascinanta lume a animalelor, considerata de noi net inferioara omului, isi releva tot mai multe apropieri de societatea umana, adesea aproape incredibile. Indiferent ca avem de-a face cu maimute primate, cu alte mamifere, pasari, insecte, latura comportamentala a necuvantatoarelor face trimitere directa catre domenii si insusiri care iata ca nu ne mai apartin in exclusivitate: mestesuguri, traditii, altruism, obiceiuri sociale, erotism si lista ar putea continua. Sa vedem insa cateva aspecte concrete, de-a dreptul senzationale.
A fi impreuna
Sunt nenumarate exemplele de socialitate animala, de la specii unicelulare, pana la cele evoluate catre specia umana. Supravietuirea individuala si a grupului, apoi perpetuarea speciei reprezinta simultan imperativul lumii vii, in miscare. Iar ideea de a fi impreuna usureaza mult aceasta tendinta instinctuala. Pestii traiesc in bancuri, pasarile formeaza stoluri, multe erbivore pasc in cirezi sau turme, furnicile isi construiesc colonii, pana si pradatorii cei mai redutabili stiu ca o vanatoare in grup are sanse de reusita mult mai mari decat cea efectuata pe cont propriu.
Pinguinii imperiali se reunesc cu miile pentru a cuibari impreuna, asa cum procedeaza si alte pasari. Ei insa se ajuta foarte mult, mai ales cand vanturile antarctice vin la –40ºC sa coseasca orice urma de viata. Micile vietati se aduna atunci in uriase grupuri compacte de forma circulara, efectuand o miscare continua bine controlata, astfel ca in zona de mijloc, unde se pastreaza o temperatura mai ridicata si protectie fata de viscol, sa ajunga fiecare individ, la intervale de timp regulate.
Vampirul de Azara (un fel de „var” al liliacului nostru) da dovada de adevarate sentimente camaraderesti. Femelele traiesc in grupuri de cel putin zece, iar daca nu gasesc prada care sa le ofere hrana strict necesara existentei, exemplarele mai puternice ofera cateva picaturi de sange vecinei infometate, sporind astfel sansa de autonomie si de supravietuire a grupului.
Fiecare specie are cultura ei
Nimic exagerat aici: in fond, si animalele au istoria lor, din care nu lipsesc personalitatile, conflictele sangeroase pentru putere, izbanzile si realizarile colective etc. E de notorietate episodul relevat de un grup de cimpanzei salbatici din zona africana Gombe, care se cunosteau foarte bine, apartinand aceluiasi habitat. In 1977, cu aceasta populatie s-a petrecut un lucru aparent bizar, de genul celor pe care le-am atribui exclusiv oamenilor.
Grupul s-a scindat in doua, fiecare cu conducatorul sau, respectiv masculii Kasekela si Kahama. Confruntarile violente care au urmat s-au incheiat numai dupa ce al doilea grup a fost in totalitate eradicat de primul, prin forta. Un adevarat razboi dus in unicul scop de a detine puterea pe intregul teritoriu… La maimute intalnim insa si un incontestabil simt artistic. Langa Sao Paolo, a fost observat un grup de capucini, iar in Arashiyama si Oita (Japonia), grupuri de macaci care adunau anumite pietre de forme si marimi diferite, lovite apoi ritmic intre ele, maimutele parand ca apreciaza „muzica” astfel rezultata. Problema noastra e ca, desi inzestrati cu o ratiune evoluata, nu putem pricepe mecanismele inteligentei unor asemenea animale.
Deviante si infractiuni
Spunem ca legea junglei este „ucide sau vei fi ucis”, numai ca omul e cel ce o aplica din plin, de mii de ani. La animale, instinctul de hranire, de aparare a teritoriului si a semenilor, de reproducere pentru perpetuarea speciei, sunt naturale, perfect argumentate si indreptatite. Pe alocuri apar insa si anomalii. O deviere care nu are nimic cu toate acestea este homosexualitatea. E drept ca in foarte putine cazuri, totusi s-a observat ca unii masculi, in special, pot intretine intre ei relatii sexuale.
Violul in grup nu e nici el o ticalosie strict umana. Asemenea acte abominabile s-au depistat de exemplu la o specie de rate salbatice, unde mai multi masculi pot avea raporturi succesive cu aceeasi femela, pana o ucid. In fine, sa nu uitam de fenomenul prostitutiei! Femela unei specii de pinguini isi vinde trupul masculilor care ii ofera pietricelele necesare construirii cuibului. Imperativul imperecherii pentru a avea urmasi duce si la atrocitati.
Se stie ca iepurii sau leii „neglijati” de femela cu pui sunt capabili sa-i devoreze pe acestia, pentru ca transformarile petrecute rapid in corpul fostei mame sa duca la noi acuplari. Mai putin se cunoaste ca si hipopotamii sau unele specii de pasari procedeaza la fel, cautand astfel sa-si diminueze genele prin impunerea propriilor progenituri. Iata deci ca, daca omul se considera indreptatit a pune stapanire pe natura, el nu va putea sa stearga asemenea senzationale similitudini comportamentale, existente intre el si regnul animal.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii