Cât de bine ne cunoastem propria fiinta? Oglinda care ne-arata frumosi sau urâti, tineri sau batrâni, se opreste la "design"-ul fizic, exterior. Însa chiar si dincolo de imaginea reala, vizibila prin microscop, a celuleor si a vibratiei moleculelor ce ne alcatuiesc, dincolo de miraculoasa spirala a ADN-ului, se afla un univers în alte dimensiuni, care-si face simtita prezenta prin manifestari.
În fond, ce anume tine "în viata" aceasta aglomerare de atomi care este corpul omenesc? Sau ce este sufletul? stiinta încearca sa raspunda, dar cercetatorii se recunosc uneori înca nepregatiti s-o faca. Se întâmpla totusi si ca veritabilele buncare ale organismului nostru sa se poata deschide.
Memoria afectiva difera, între barbati si femei
Nu e pricina de "razboi" între sexe, întrucât lumea e complementara, în diversele ei segmente. Femeile îsi amintesc mai usor momentele importante din viata lor, capacitate superioara cu 15% fata de cea a barbatilor. Concluzia apartine unei echipe de cercetatori americani, care au supus un numar egal de femei si de barbati unui test legat de recunoasterea câtorva fotografii cu încarcatura puternic emotionala, asezate între altele, neutre. Femeile au mobilizat noua regiuni cerebrale pentru captarea emotiilor, memorarea si reactivarea lor; la barbati – doar doua. De altfel, memoria nu este una singura: exista memorie senzoriala, memorie de scurta durata si memorie de lunga durata. Experimentul amintit permite – între altele – explicarea numarului de depresii clinice mai mare la femei, decât la barbati, caci aici, un factor important îl reprezinta amintirile dureroase. Un fel de revers al medaliei…
Exista gena somnambulismului- sustine cercetatorul Mehdi Tafti, de la Universitatea din Geneva, numind astfel o gena implicata de obicei în apararea imunitara a organismului, dar asociata si cu alte tulburari ale somnului. Ea nu este singura legata de somnambulism – maladie, probabil, autoimuna, provocata de disfunctii ale sistemului de aparare al corpului. Relativ frecventa la copii, afectiunea vine de la parinti si nu dispare la maturitate. Ea survine în timpul somnului profund si uneori se manifesta prin bizare plimbari si activitati aparent bine controlate, însa de care subiectul nu-si aminteste a doua zi. De obicei, somnambulismul e privit ca o manifestare inofensiva si cu elemente senzationale, dar recenta descoperire poate schimba întrucâtva datele problemei.
Drogurile violului sunt substante (câteva zeci!), pe care nu le vom mentiona aici si care au un efect aproape socant asupra creierului. La fel de alarmant ca si manifestarea patologica în sine este faptul ca aceste droguri sunt usor de procurat, unele dintre ele, si ca se afla la originea a circa 10% din cazurile de viol raportate. Un anume solvent pentru vopsele este sintetizat chimic în mod automat, chiar de catre corpul subiectului. Pâna prin anii '90, un raspândit drog al violului aparea si în suplimente alimentare si se folosea ca anesteziant pentru femeile care nasteau. Insipide, inodore, incolore si usor solubile, aceste substante inhiba sistemele neuronale ale individului, care cade într-o stare de somnolenta sau, uneori, de coma. Efectele asupra potentialelor victime sunt cumplite, motiv pentru care autoritatile canadiene ce fac referire la raspândirea drogurilor violului solicita vigilenta si responsabilitate sporita, mai ales din partea tinerelor.
Placerea are legile ei care trimit catre "escaladarea" cascadei neuro-hormonalo-chimice producatoare a excitatiei sexuale. Psihologul Jim Pfaus nu trage cu ochiul pe gaura cheii, pentru a studia aceasta manifestare naturala, ci observa comportamentul unui lot de cobai. O constatare de baza este ca, în regnul animal, apare tendinta apropierii din ce în ce mai mari între indivizi, a anularii distantei ce ne separa de ceea ce dorim; iar sinergia ultima este actul sexual. Interactiunea dintre comportamente si biologie este un veritabil palat al oglinzilor, din care stiinta reuseste sa cartografieze doar fragmente. De aceea, Pfaus afirma ca nimic nu e sigur, când vrem sa stim ce se petrece în corpul nostru, când suntem atrasi ca doi magneti (în cuplu); sau, daca se poate merge pe urmele dorintelor noastre intime; sau, de ce un detaliu fizic poate produce "declicul" instinctual…
Comentarii