Ne laudam, si pe buna dreptate, ca de vreo doua secole, progresul tehnologic a dus omenirea la dezvoltarea extraordinara de azi. De la revolutia industriala la era digitala, tehnologia ne-a ridicat, dar tot ea ne poate si coborî. Vremurile marii revolutii industriale de la începutul secolului al XVIII-lea declansate o data cu inventarea motorului cu aburi au apus. A urmat însa o a doua revolutie industriala propulsata de motorul cu ardere interna, care împreuna cu motorul cu reactie au dezvoltat într-un ritm fara precedent industria mondiala, transporturile, cucerirea cosmosului.
În ultimele doua decenii o a treia revolutie tehnologica a fost inaugurata de era digitala, de tehnologia informatica, de inteligenta artificiala. Ele duc omenirea pe cai nebanuite vreodata, numite „ale progresului”, dar si spre un abis pe care marii gânditori ai epocii pe care o traversam încearca sa o defineasca, si nu în cei mai roz termeni. Se vorbeste chiar despre pericolele pe care dezvoltarea tehnologica actuala sau a viitorului le proiecteaza asupra rasei umane. Si cele mai puternice semnale vin de la o voce firava, sintetizata, cea a celebrului fizician teoretician Stephen Hawking. Vorbind la postul de radio BBC, nu cu mult timp în urma, Stephen Hawking atrage atentia asupra pericolului ascuns în masiva dezvoltare tehnologica si despre sansele unui dezastru pe Terra. „Specia umana se afla în fata celor mai mari pericole în momentul în care progresul în stiinta si tehnologie devine o adevarata si tot mai mare amenintare la adresa existentei noastre”, avertizeaza Hawking.
E drept ca previziunile savantului pentru acest pericol sunt destul de vagi, cel putin în privinta perioadei de timp în care el s-ar putea manifesta: „Sansele unui dezastru pe planeta Pamânt ar putea deveni o certitudine în urmatorii o mie pâna la zece mii de ani”. Putem estima ca previziunea lui Hawking se poate schimba în urmatoarea mie de ani! Exista si o salvare în afara acestei autodistrugeri, ne spune eminentul savant: „avem nevoie de o suta de ani pentru a construi colonii în spatiu în care fiintele umane sa poata trai”. Numai ca sa ne gândim putin: pentru a ajunge undeva printre stele, e un lucru extrem de complicat ca sa nu spunem irealizabil. Cum sa ajunga milioane de oameni în galaxii aflate la mii sau milioane de ani-lumina departare de Terra? Cu ce nave, cu ce viteza, în cât timp? Întrebari fara raspuns azi sau în viitoarea suta de ani, prevazuta de Hawking. Ideea nu este noua, într-o carte din 2003, Ultimul nostru secol, Lordul Martin Rees, astronom regal, punea si el problema riscului autodistrugerii planetei noastre.
Joaca de-a Dumnezeu
În privinta elementelor care compun pericolul autodistrugerii Terrei, Stephen Hawking enumera armele nucleare si virusii modificati genetic. Daca despre pericolul autodistrugerii din cauza armelor atomice, problema a fot pusa pe tapet înca din anii 1950, în debutul Razboiului Rece, când cele doua mari puteri ale vremii, URSS si SUA, detineau un arsenal vast de asemenea arme, problema modificarii genetice a virusurilor e ceva mai noua, dar la fel de nimicitoare.
Prin sintagma „joaca de-a Dumnezeu” se întelege activitatea unor savanti (cercetatori, geneticieni etc.) de a interveni în mecanismul perfect articulat al organismului uman creat de Marele Arhitect. A cunoaste acest mecanism este una, desi greu si aproape imposibil, a încerca sa-l modifici poate deveni extrem de periculos, fiind si el un potential pericol de distrugere a speciei umane. Încercarile de a interveni în acest caz au apartinut unor geneticieni care sunt convinsi ca pot modifica unele structuri genetice simple si s-au amplificat atunci când au ajuns la concluzia ca s-ar putea modifica genetic si omul. Pasul hotarâtor urma sa fie descifrarea genomului uman, al arhitecturii genetice umane. Aici lucrurile s-au dovedit mai complicate, daca nu imposibile, deoarece aceasta harta contine peste 30 de miliarde de gene care la rândul lor au miliarde de instructiuni. Daca la o bacterie, de pilda, genomul poate fi analizat si apoi modificat, de unde pericolul invocat de Hawking, în cazul omului lucrurile sunt infinit mai complicate. Cu toate acestea, studii se fac, de unde si necesitatea supravegherii lor în plan legal si etic. Recent, pe aceasta tema, la Washington s-a desfasurat un summit international în care s-au discutat problemele legate de subiectul editarii genomului uman. Editarea vrea sa însemne tocmai modificare, prelucrare.
Daca celulele embrionare sau de reproducere umana au ADN-ul modificat, „ele nu ar putea în nici un caz sa fie utilizate pentru o sarcina”, asa cum interzic numeroase tari, se subliniaza în comunicatul publicat de Academia Americana de Stiinte, care a organizat conferinta împreuna cu Academiile de Stiinte din China si Marea Britanie. Participantii din 20 de tari ale lumii au fost de acord ca „ar fi iresponsabil în acest stadiu sa se procedeze la orice utilizare clinica a acestei tehnologii de editare a celulelor reproductive umane, cât timp problemele de siguranta si eficacitate nu vor fi rezolvate”. Pericolul acestor jocuri de-a Dumnezeu rezida din faptul ca este aproape imposibil de a prezice efectele adverse ale unei schimbari în structura ADN-ului celulelor embrionului si faptul ca aceste modificari ar fi permanente si transmise generatiilor viitoare, alterând în esenta evolutia umana.
Sustinatorii ideii de manipulare a ADN uman, în ciuda esecului experimentului Dolly de acum câteva decenii, scot în fata beneficiile pentru omenire a tehnicii de editare celulara. Ei vorbesc despre posibilitatea ca aceasta tehnica sa corecteze genele defectuoase responsabile de boli ereditare, precum si îmbunatatiri ale abilitatilor fizice si mentale. Dar, pâna la urma aceste „calitati” sunt doar presupuneri teoretice, în realitate nimeni neputând spune ce efecte ar avea modificarile genetice asupra organismului uman ca tot. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca aplicarea acestei tehnici ar deschide calea spre crearea de populatii „superioare”, exacerbând inegalitatile sociale.
Îngrijorarile de natura etica declansate de aceasta noua tehnologie foarte eficienta si putin costisitoare, dezvoltata din 2012 au crescut semnificativ dupa ce o echipa chineza a anuntat ca a reusit, cu ajutorul acestei tehnici, sa modifice o gena defectuoasa în embrioni umani neviabili. Pe de alta parte, în domeniul editarii genetice a celulelor somatice, care nu sunt transmisibile, aceasta tehnica ar avea mai multe aplicatii clinice promitatoare, cum ar fi de exemplu, pentru a îmbunatati capacitatea sistemului imunitar de a combate celulele canceroase sau de a vindeca unele boli incurabile. Problema cu acest mecanism perfect care este organismul uman este ca el trebuie privit holistic si nu pe fragmente disparate. Pentru ca orice modificare într-un punct al organismului, poate crea probleme în alte o mie de puncte si asta la infinit.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii