Este un lucru cert ca in unele tari din lume guvernele intreprind pe taram stiintific actiuni de cercetare si experimente stiintifice strict secrete, scoase la lumina la un an, doi sau patruzeci, de la declasarea lor. Uneori, desecretizarea se impune de la sine, alteori e fortata de incidente neprevazute, de investigatii mediatice ori de alta natura, de scurgerea unor informatii sau chiar de derularea unor evenimente tragice. Printre marile institutii de pe planeta implicate in pastrarea cu strictete a unor secrete esentiale pentru omenire – de natura religioasa, dar si culturala, istorica, tehnologica medicala etc. – se pare ca un rol de prim rang il ocupa Vaticanul, inima Bisericii Catolice.
In subteranele Vaticanului
Foarte putin cunoscute de public, activitatile aplecate asupra dobandirii de informatii si a cunoasterii unor legi noi ale Universului reprezinta o parte importanta a existentei stiintifice active a celor din cetatea Vaticanului. In subteranele micului stat intins pe numai 44 de hectare, eminenti specialisti, majoritatea oameni ai bisericii, deschid usile unui secret imens. Descoperirile lor nu fac obiectul nici unui fel de publicitate, nici al vreunui rezumat care sa fi aparut in publicatii stiintifice internationale.
Parintele Anstasio di Saporta se afla printre amintitii specialisti. Este un om de stiinta foarte capabil, dotat cu o exceptionala putere de munca. Pasionat de biologia moleculara, el s-a aratat interesat de genetica inca din preajma anului 1960. Dorea sa cunoasca totul despre celula umana si mai ales despre „miezul” ei, locul de rezidenta al moleculei de ADN, cea care contine patrimoniul genetic al fiecarui individ.
Revelatia Dolly
In consecinta, aparitia oitei Dolly (1996) nu l-a surprins pe prelat, chiar daca valorile lui morale si religioase au avut de suferit in fata acestui pericol venit din partea stiintei, Dolly fiind prima clona reusita a unui mamifer adult. Se stie ca realizarea apartine cercetatorilor Institutului Roslin din Edimburg, Scotia, condusi de dr. Ian Wilmut, moment in care parintele di Saporta se confrunta cu o problema tehnica importanta, astfel ca aceasta oaie (mielul reprezinta o tema centrala in traditia iudeo-crestina) a fost pentru el o adevarata revelatie.
De multi ani, rezervele de relicve se micsoreaza. Tot mai multi particulari doresc sa detina asemenea obiecte, iar noile biserici – foarte numeroase – trebuie sa aiba in altar relicve sfinte, pentru a fi consacrate. Cererea este deci extrem de mare, de ordinul milioanelor, context in care di Saporta a fost solicitat sa gaseasca o posibila solutie.
Fragmente de fragmente…
Pornind de la experimentul Dolly, preotul-savant a pus la punct apoi a testat o metoda originala de clonare a relicvelor. Pentru aceasta a folosit mici fragmente de relicve sfinte, fierte intr-un amestec de ulei si apa sfintite, timp de sapte minute. Inserate in bacterii si cu ajutorul unui curent electric, se ajunge la noi relicve avand varsta si toate componentele fragmentelor initiale. Spre deosebire de clonarea animalelor sau a oamenilor, aceasta practica nu prezinta pericol, potrivit lui di Saporta, care vede in uimitoarea realizare cel mai frumos exemplu de interactiune intre credinta si stiinta, parere impartasita si de alti oameni ai bisericii si mireni. Pentru a risipi orice suspiciune, relicvele clonate vor fi autentificate de o comisie a RDOC (Relicve de denominare de origine controlata) si vor fi insotite de un certificat special. Acest document va fi scris pe un anume tip de hartie si va purta sigiliul si semnatura presedintelui comisiei, scrisa cu o cerneala rosie falsificabila. E inutil sa spunem ca, daca informatia este reala, importanta ei e incalculabila. Intre altele, un element de o valoare aparte ar putea fi demonstrarea faptului ca de mult contestata autenticitate si marea cantitate a relicvelor nu are nici un temei.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii