Cand se aduce vorba despre Marea PiramidA egipteanA de la Giza, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, si singura care s-a pastrat pana in ziua de azi, prima intrebare care apare este cea referitoare la misterul construirii sale. Mai precis, cum au fost transportate cele doua milioane de blocuri de piatra, fiecare in greutate de doua tone, acum 4.600 de ani. De-a lungul timpurilor moderne au fost lansate numeroase teorii, nici una foarte convingatoare, asa ca se poate spune ca misterul persista si azi.
Prima mentionare a detaliilor de constructie a Marii Piramide au fost furnizate in Antichitate de Herodot care ar fi primit de la preotii egipteni unele detalii despre modul de construire a Piramidei lui Keops. Conform istoricului grec, pentru construirea Marii Piramide a lui Keops au lucrat echipe de cate 100.000 de oameni, timp de 20 de ani, iar pentru mentinerea unui ritm de munca satisfacator, echipele erau schimbate o data la trei luni. Cu niste simple calcule, obtinem un numar urias: opt milioane de lucratori! Tot Herodot mai scrie ca mai intai s-a facut un drum pentru transportul materialelor, si numai constructia acestui drum a durat 10 ani!
De atunci, cautarea unei teorii care sa reveleze modul in care blocurile de piatra au fost asezate unul peste altul cu o precizie incredibila, nu conteneste.
Astfel, la sfarsitul anului trecut, pare ca a aparut o lumina: intr-o veche cariera de piatra din desertul egiptean o echipa de paleontologi a descoperit, cu totul accidental, o rampa care „ar putea explica modul in care blocurile imense de piatra care alcatuiesc piramidele au fost mutate si stivuite”. Asadar, cum au reusit, in urma cu atatea milenii, sa construiasca egiptenii un asemenea gigantic monument?
Cea mai recenta descoperire ar putea ridica voalul de pe unul dintre cele mai mari secrete ale istoriei, cred autorii descoperirii recente. Mai exact, echipa de cercetatori de la Universitatea din Liverpool si Institutul Francez de Arheologie Orientala din Cairo care studia vechile inscriptii intr-o cariera de alabastru din Hatnoub, la nord de Luxor, a descoperit o rampa datand de pe vremea construirii piramidei lui Keops.
O rampa de 30 de metri lungime si de trei metri latime, marginita de doua scari, avand gauri pentru montarea unor stalpi.
„Folosind o sanie pe care era asezat blocul de piatra, legat cu funii de acei stalpi de lemn, vechii egipteni au reusit sa traga blocurile de alabastru din cariera pe pante foarte abrupte, cu o inclinatie de 20 la suta sau mai mult”, declara pentru LiveScience Yannis Gourdon, co-director al misiunii.
„E vorba de un sistem care pana acum nu a fost descoperit in alta parte”, spune Yannis Gourdon.
„Studierea instrumentelor de marcare si prezenta a doua inscriptii Khufu ne-au condus la concluzia ca acest sistem de transport provine de pe vremea domniei lui Khufu (Keops), constructor al Marii Piramide de la Giza”, a mai spus egiptologul francez.
„Un astfel de sistem permitea muncitorilor sa-si uneasca fortele pentru transportarea blocurilor de piatra, astfel ca acestea puteau fi miscate mult mai repede decat se credea anterior”, apreciaza directorul de cercetare Roland Enmarch.
Asa s-ar explica faptul uluitor ca un asemenea monument gigant, unic in istoria lumii, a fost construit in doar 20 de ani!
Un alt lucru incredibil este ca, pe langa rampa, echipa franco-britanica a descoperit si niste inscriptii care comemoreaza vizitele Faraonilor la carierele din Hatnoub.
O noua Luna pentru Terra
China, care in domeniul tehnologiei de viitor se dovedeste un actor de prim plan in lume, se arata interesata in ultimul deceniu si de un program spatial ambitios pentru a ajunge din urma tari precum Statele Unite ale Americii si Rusia.
Dupa ce in august 2017 cercetatorii chinezi au lansat si au testat cu succes primul satelit cuantic, care a deschis „perspective enorme” pentru aplicarea acestei noi generatii de comunicatii in domeniul Apararii si Finantelor, pentru anul acesta ei doresc plasarea unui mic robot numit Chang’e-4 pe fata ascunsa a Lunii.
Lucrurile nu se opresc aici. China doreste sa lanseze in spatiu pana in 2020 o „Luna artificiala”, care ar trebui sa reflecte pe Pamant lumina Soarelui in timpul noptii si sa duca la mari economii in domeniul iluminatului, dupa cum declara presa chineza.
„Luna artificiala” este practic un satelit echipat cu o pelicula reflectorizanta care ar urma sa ilumineze orasul Chengdu (in sud-vestul Chinei, 3,5 milioane de locuitori) si asta deoarece el va fi de opt ori mai stralucitor decat astrul lunar, noteaza publicatia China Daily.
Un prim exemplar al acestui satelit va fi plasat pe orbita terestra, urmat, in cazul unui succes, de alti trei sateliti in anul 2022, a declarat pentru cotidian Wu Chunfeng, seful Societatii de Stiinte a Noii zone Tian Fu, organizatia responsabila pentru proiect.
„Prima Luna va fi in primul rand experimentala, dar cele trei trimise in 2022 vor fi produsul finit real, cu un mare potential atat in ceea ce priveste serviciile pentru cetateni, cat si din punct de vedere comercial”, a mai precizat Wu.
Retransmitand lumina Soarelui inapoi pe Pamant, satelitul, care va evolua pe orbita, la o altitudine de 500 km, ar trebui sa inlocuiasca cel putin partial iluminatul public. Astfel s-ar putea economisi aproximativ 1,2 miliarde de yuani (150 de milioane de euro), contravaloarea cantitatii de energie electrica consumata anual in orasul Chengdu.
„Sursa de lumina a „Lunii artificiale” ar putea fi utilizata si in cazul dezastrelor naturale, prin reflectarea razelor solare in acele zone terestre unde furnizarea curentului electric a fost intrerupta”, afirma Wu Chunfeng.
Proiectul tehnologic este pe cat de ambitios, pe atat de complex si complicat. China nu este prima tara care incearca sa reflecte razele Soarelui spre Pamant.
In anul 1993, oamenii de stiinta rusi au dezvoltat un proiect similar numit Znamya („Drapel”), un satelit care purta o „umbrela solara” de 20 de metri in diametru, proiect care a fost insa oprit dupa cateva teste.
Sa nu uitam ca ideea utilizarii oglinzilor in spatiu pentru a reflecta razele solare pe Pamant ca niste spoturi gigant a fost propusa in 1929 de omul de stiinta german de origine romana, Hermann Oberth, nascut la Sibiu in 1894. Aceasta idee indrazneata a fost preluata ulterior de oamenii de stiinta din SUA si din fosta URSS, pentru ca parea sa aiba un urias potential de utilitate pentru iluminarea zonelor din nordul Siberiei dar si din alte zone din apropierea Cercului Arctic in timpul lungilor nopti polare.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii