Nu mai este pentru nimeni un secret faptul ca multe din aplicatiile tehnologice comerciale au la origine aplicatii militare, de la aviatie la electronica si IT. Azi, paralel cu dezvoltarea tehnologiilor „civile”, are loc o dezvoltare fara precedent a tehnologiilor militare puternic sustinute de dezvoltarile erei digitale. Recent, la Geneva, ONU a organizat o dezbatere pe marginea noilor tipuri de arme, armele viitorului. Nu se putea ca dezvoltarea aplicatiilor IT sa nu-si puna amprenta si pe acest domeniu. Sa nu uitam ca armele de era digitala si-au facut aparitia in teren in urma cu mai bine de 10 ani cand au fost folosite in conflicte armate precum cele din fosta Iugoslavie si mai apoi din Irak.
Atunci s-a vorbit despre rachetele de croaziera controlate de computer, celebrele Tomahawk, proiectile ghidate prin laser sau de cele comandate prin satelit. Mai nou, armele eficiente par a fi dronele aeriene, avioane fara pilot, dar cu incarcatura exploziva, care „patruleaza” la mare inaltime pe cerul unor tari, ghidate de la sol prin intermediul computerelor si satelitilor.
Tehnologiile IT sunt astfel puse in slujba razboiului, de fapt al unui razboi fara soldati. Un „razboi mai usor” inseamna, in viziunea strategilor militari un razboi care sa nu includa trupe la sol. Trupele la sol inseamna implicare directa si, ca urmare, pierderi de soldati. Viitorul inseamna razboaie castigate „din aer”, fara implicare directa la sol. Inceputul a fost facut in conflictele armate ale ultimilor 15 ani, este nevoie de un pas inainte. Si pasul inainte ar putea fi facut de… roboti.
Pasnicii roboti muncitori
Robotii au reprezentat din anii 70 o alternativa pentru economia tarilor industrializate. Au reprezentat chiar o revolutie industriala. Robotul putea munci fara sa oboseasca, fara concediu, fara pauza de masa. Atunci, Japonia era recunoscuta ca „plantase” cei mai multi roboti industriali, mai ales in industria automobilistica. Si cu toate ca la vremea anilor 70 se vorbea despre viitorul industriei ca un domeniu care putea fi dominat de roboti, dovada stau cele mai multe studii, analize si previziuni ale vremii, lucrurile n-au stat chiar asa.
Robotii industriali sunt folositi si azi, poate pe scara mai larga decat in anii 70, dar nici pe departe nu domina lumea, semn ca omul n-a fost inlocuit de roboti. Si motivele sunt mai multe. Azi, Japonia s-a dedicat mai mult in crearea robotilor umanoizi, despre multi am scris si noi in revista Magazin, un fel de ajutoare cas-nice mult mai inteligente decat robotii industriali de ieri si de azi, care stiu sa mearga, sa discute, sa ajute, sa invete. Dar robotul care sa gandeasca, asa cum era visat prin anii 70 si previzionat pentru anul 2000, n-a aparut nici azi, desi eforturile financiare nu secatuiesc.
Roboti cu constiinta artificiala?
Si daca Asimo, robotul japonez, stie sa fie un adevarat ajutor in casa, strategii americani gandesc la un soldat-robot care sa fie mereu gata de lupta, sa nu ceara de mancare, caruia sa nu-i fie sete si care sa stie sa ucida fara remuscari. Tocmai despre posibilitatea ca robotii viitorului (daca nu cumva exista chiar azi) sa devina ucigasi in serie s-a discutat si la Geneva. Intrebarea fundamentala a fost aceasta: trebuie sau nu interzisi in razboi robotii-ucigasi autonomi? Pentru cine crede ca este o intrebare stiintifico-fantastica, studiile demonstreaza ca atat SUA, cat si Marea Britanie, Rusia, Israelul sau China, au lansat programe de cercetare menite sa inlocuiasca, pe termen mediu, o parte dintre soldatii de pe campurile de lupta cu roboti. Armata americana este deocamdata departe de a lansa, pe campurile de batalie, roboti de tipul Terminator, foarte spectaculosi in filmele de la Hollywood, insa se preconizeaza optiuni mai soft, cum ar fi, de exemplu, inlocuirea camioanelor de transport cu motoare teleghidate. Cercetarile merg si mai departe.
In 2011, fostul subsecretar pentru aparare al SUA, Zachary Lemnios, preconiza „construirea de sisteme total automatizate”, in care robotii sa se poata adapta naturii schimbatoare a unui camp de lupta, procese asistate din satelit! Practic, din ce in ce mai multe operatiuni militare sunt controlate si uneori ghidate de sateliti. Acesta este motivul pentru care multi cercetatori se opun mutarii razboiului terestru in spatiu. Recent, 20 de laureati ai Premiului Nobel, printre care Desmond Tutu, Jody Williams si Shirin Ebadi, s-au raliat campaniei „To Stop Killer Robots” (Sa oprim Robotii ucigasi) pentru a opri proliferarea masinilor de ucis ale viitoarelor razboaie. Cu toate motivatiile umanitare, strategii isi vad de treaba. Chiar daca argumentele „contra” sunt acelea ca robotul nu exprima nici compasiune, nici empatie (importanti inhibatori pentru evitarea uciderii inutile) si nu este capabil sa exerseze o judecata pe campul de lupta, fara a mai vorbi despre responsabilitatea penala a acestor masini in caz de razboi, sunt si argumente „pro” care duc cercetarile inainte.
Adeptii robotilor sunt de parere ca acestia pot sa crute viata soldatilor si constituie un antidot la reducerea constanta a bugetelor militare. Ronald Arkin, specialist in robotica la Georgia Institute of Technology, considera ca este tehnic posibil ca robotii sa fie invatati sa distinga raul de bine si sa nu faca uz de violenta decat in cadrul redus al unor evenimente programate, un soi de constiinta artificiala, ceea ce suna la fel de fantezist ca ideea robotului neuronal HAL din filmul 2001: Odiseea spatiala al lui Stanley Kubrick, din 1968. In schimb, departamentul de cercetare DARPA al armatei americane este cat se poate de real. Aici s-au nascut multe inventii care au revolutionat lumea, precum precursorul de interfata grafica si internetul, dar si altele sunt in curs. Razboiul viitorului va insemna un razboi al tehnologiilor militare. Asa parca suntem mai in siguranta…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii