N-am trait pentru a vedea cum se descurca umanitatea într-o perioada post-apocaliptica, dar cercetatorii au observat modul în care unele specii au prosperat dupa o asemenea catastrofa în vreme ce altele, nu.
Cartile ne spun ca în urma cu 66 de milioane de ani, un asteroid a lovit Pamantul. Ca urmare, lumea a fost cufundata în întuneric, dinozaurii au disparut împreuna cu peste 90 la suta din toate speciile în viata aflate pe Terra.
Dar daca situatia a fost atat de dramatica pentru viata, cercetatorii observa azi ca cerul n-a fost atat de negru, adica în urma impactului cu asteroidul nu totul s-a transformat în praf si pulbere.
Dimpotriva, astazi, se admite ca fiecare fiinta vie coboara dintr-o mana de specii supravietuitoare a apocalipsei. E drept ca nu toti supravietuitorii au avut un viitor promitator, astfel încat unele grupuri, cum ar fi pasarile, mamiferele placentare, fluturii si furnicile, floarea-soarelui si ierburile s-au diversificat în supravietuire, profitand de catastrofa globala. Dar altele, cum ar fi crocodilii si testoasele, nu au facut-o. Si altii, cum ar fi mamiferele multituberculate, o specie de dinozauri si campsosaurii, un gen de reptile asemanatoare crocodililor, au supravietuit asteroidului, dar au disparut definitiv dupa catastrofa de acum 66 de milioane de ani. Care este explicatia acestor diferente, de ce unele specii au disparut definitiv si altele au reusit sa supravietuiasca si sa se diversifice?
În mod surprinzator, constata autorul unui articol recent postat pe LiveScience, ceea ce i-a separat pe castigatori de învinsi nu a fost cat de greu i-a lovit extinctia. Mai degraba, castigatorii se presupune ca au avut calitati care i-au facut adaptabili si competitivi la noile conditii de viata post-apocalipsa, este concluzia articolului.
Dinozaurii, pterozaurii, plesiozaurii si amonitii n-au putut supravietui si pentru ei recuperarea n-a fost posibila. Crocodilii, broastele testoase si rechinii au trecut peste extinctie, dar cum se vede si azi, nu sunt specii deosebit de diversificate. Doar trei specii de pasari au supravietuit, ceea ce înseamna o rata de extinctie de 99,9 la suta sau mai mult. Dar, în timp ce, initial, aceste specii au suferit pierderi uriase, ele au prosperat atunci cand praful s-a asezat efectiv.
Cum a fost posibil? Se pare ca patru trasaturi esentiale le-au dat acest avantaj.
Metabolism
În primul rand, speciile castigatoare au avut un metabolism ridicat. Rata metabolica este cat de repede se desfasoara procesele biologice, adica reactiile chimice care fac ca organismele sa creasca, sa se miste, sa digere si sa se reproduca.
Un metabolism mai ridicat necesita mai multa hrana. Aceasta a fost initial o provocare pentru pasarile si mamiferele cu sange cald în timpul iernii de dupa impact, cand plantele nu puteau fotosinteza alimentele.
Dar dupa aceea, faptul ca au putut sa manance, sa creasca si sa se reproduca rapid, a facut ca pasarile si mamiferele sa îsi mareasca rapid numarul, sa concureze eficient cu alte specii si sa colonizeze noi habitate.
Plantele cu crestere rapida, în special ierburile sau floarea-soarelui, au înflorit în detrimentul speciilor cu crestere mai lenta. Chiar si în cadrul unor grupuri, metabolismul ridicat ofera un avantaj. Dintre mamifere, mamiferele placentare, cu metabolismul lor mai ridicat, au depasit marsupialele, cum ar fi cangurii. Paserinele, apartinand ordinului pasarilor cantatoare, cum mai sunt cunoscute, si cel mai divers grup de pasari, au, de asemenea, rate metabolice mai mari decat alte pasari.
Mobilitate
În al doilea rand, mobilitatea este cea care asigura adaptabilitatea. Zborul permite pasarilor, liliecilor, fluturilor, sa colonizeze noi habitate, apoi sa se diversifice. Mamiferele, fiind foarte mobile, invadeaza rapid noi habitate, cum e cazul iepurilor din Australia sau caprioarelor din Noua Zeelanda, într-un mod care le este strain broastelor testoase.
La randul lor, plantele cu flori au dezvoltat de-a lungul timpului diverse trucuri, pentru a lasa vantul, apa sau animalele sa le împrastie semintele. Este apoi greu sa alungi concurentii odata ce s-au stabilit într-un loc, astfel încat a fi primul într-un habitat nou ofera un avantaj competitiv masiv.
Cooperare
În al treilea rand, castigatorii apocalipsei sunt în stare sa coopereze. Leii si lupii formeaza haite pentru a doborî prada si pentru a apara teritoriul, elefantii si zebrele folosesc turme pentru aparare. Pasarile se aduna pentru a gasi hrana si pentru a se sustrage pradatorilor. Furnicile si termitele care construiesc movile formeaza grupuri familiale vaste, întrecand insectele solitare. Pasarile, mamiferele si insectele sociale coopereaza, de asemenea, cu familiile, hranind si îngrijind descendenti, pastrandu-si genele mai eficient.
Unele specii coopereaza cu altele într-un cu totul alt mod. Furnicile care se hranesc cu frunze si termitele formeaza aliante convenabile cu ciupercile, cultivandu-le în schimbul hranei. Plantele cu flori dau nectar si fructe animalelor, care apoi polenizeaza florile si le raspandesc semintele. Cooperand, aceste specii concureaza mai eficient, astfel încat animalele cooperante precum furnicile, elefantii si rechinii joaca roluri mai importante în ecosistem decat vietuitoarele solitare precum aligatorii si broastele testoase.
Inteligenta
Dar poate cea mai remarcabila caracteristica este dezvoltarea inteligentei. Mamiferele si pasarile au cel mai mare creier dintre toate animalele. Cele mai mari mamifere cu creier, placentalele, au covarsit marsupialele si monotremele care depun oua. Cele mai diverse pasari, paserinele si papagalii, sunt cele mai inteligente. Dintre insecte, insectele sociale, cum sunt furnicile, albinele sau termitele, au comportamente complexe care se nasc din interactiunile cu indivizii neinteligenti. Acest fenomen este cunoscut sub numele de inteligenta de roi si, nu întamplator, aceste insecte au dominat ecosistemele dupa iarna apocaliptica.
Dar inteligenta nu face animalele doar mai competitive. Ea accelereaza adaptarea. De exemplu, înainte ca mamiferele sa poata evolua în balene, mai întai ele au trebuit sa învete sa înoate si sa pescuiasca, si de-abia dupa aceea selectia naturala a dus la aparitia delfinilor cu sonarul lor. Pana sa poata evolua, stramosii omnivori ai cailor de azi au trecut mai întai la o dieta vegetariana, apoi selectia naturala a favorizat aparitia dintilor cu coroane înalte si stomacul complex pentru a digera plantele mai dure. Mai întai e modificarea comportamentului, apoi urmeaza modificarea genele.
Cu cat mai mare a fost flexibilitatea comportamentala a unor animale, cu atat a putut învata mai multe lucruri noi si, prin urmare, cu atat mai mare a fost potentialul sau de adaptare.
Evolutia speciilor ne poate oferi cateva lectii si azi: Fii rapid. Fii mobil, pentru a gasi noi oportunitati. Coopereaza cu altii. Încearca lucruri noi. Dar, mai presus de toate, schimbare, asta înseamna adaptare. Acestea sunt aproape întotdeauna strategii bune, dar mai ales atunci cand esti jos, si încerci o revenire.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii