Cu mii de ani in urma, o civilizatie straveche ar fi ridicat un cerc de pietre uriase, aproximativ dreptunghiulare, intr-un camp din ceea ce este acum Wiltshire, Anglia. Stonehenge, cum se numeste azi, a fost un mister de atunci, a stimulat imaginatia cercetatorilor sa avanseze diverse teorii.
Ideea generala acceptata este ca aceasta constructie monumentala a inceput in jurul anului 3100 i.e.n. si a continuat in mai multe faze pana in jurul anului 1600 i.e.n. Faptul ca acei constructori nu au lasat marturii scrise sau indicii despre motivul pentru care s-au chinuit sa care pietrele pana in acest loc, a dat nastere multitudinii de ipoteze si speculatii.
Ultima, din anul 2018 vorbeste despre faptul ca stancile de la Stonehenge ar fi fost transportate acolo nu de oamenii din perioada neolitica, ci de… ghetari. Sa reamintim ca monumentul circular este format din doua feluri de stanci, roci perpendiculare, care provin din locuri diferite. Stancile mai mari, masurand in jur de 9 metri si cantarind 22,6 tone ar proveni din zona Marlborough Downs, aflata la 32 de kilometri de Stonehenge, iar stancile albastre (numite asa pentru nuanta lor) sunt mai mici, cantaresc in jur de 3,6 tone fiecare si sunt facute din vreo 30 de tipuri de piatra care provin din diverse zone din Tara Galilor, cam de la 225 kilometri de Stonehenge.
Cum era de asteptat, multi arheologi nu sunt de acord cu teoria „ghetarilor”, lansata in cartea Stancile albastre de la Stonehenge publicata de geomorfologul Brian John in 2018, si asta pe motiv ca nu are suficiente dovezi si ca minimizeaza realizarile, talentul si imaginatia constructorilor din vremuri preistorice.
In cartea sa, adresata cititorilor nespecializati, dar ilustrata cu fotografii, diagrame si harti, Brian John sustine ca „stancile albastre sunt o colectie de roci neregulate transportate din vestul Tarii Galilor spre campia Salisbury in urma cu o jumatate de milion de ani de catre ghetarii din Irlanda”. In urma examinarii probelor de sol de la Pembrokeshire si din vecinatatea Stonehenge, John este convins ca teoriile despre asa numitele cariere de roci albastre neolitice din vestul Tarii Galilor nu stau in picioare. Cele mai frumoase pietre de la Stonehenge provin (asta spun cele mai recente studii geologice) din aproximativ 30 de localitati diferite. In consecinta, n-ar exista motive intemeiate pentru a sustine teoria conform careia grupuri tribale din Neolitic au transportat mai bine de 80 de pietre albastre din vestul Tarii Galilor pana la Stonehenge. In plus, nu exista nici o dovada ca rocile albastre (inclusiv faimoasele dolerite patate) au fost venerate sau considerate speciale in vreun fel.
Brian John mai sustine ca este foarte probabil ca monumentul de la Stonehenge nu a fost niciodata terminat. El a fost construit acolo unde au fost pietrele, iar atunci cand constructorii au ramas fara roci, au abandonat pur si simplu constructia. Deci, nimeni nu a adus pietrele de constructie de la sute de kilo-metri, pentru ca nu aveau cum, si cu toate acestea Stonehenge continua sa fie o fabrica de mituri. Autorul este de parere ca arheologii trebuie sa-si asume o mare parte de vina pentru simplul fapt ca s-au preocupat mai mult de elaborarea unor povesti indoielnice (la presiunea mass media) decat de colectarea atenta a dovezilor stiintifice.
Revenind la teoria „ghetarilor” a lui Brian John. Teoria a fost sugerata pentru prima oara in anul 1902, in publicatia Archaeologia, dar a fost dezavuata de cercetatorii vremii care au sustinut ipoteza mai spectaculoasa ca oamenii neolitici au carat pietrele uriase pentru a construi un monument de veneratie.
„Oamenii au adorat aceasta poveste… toti stramosii eroici muncind din rasputeri, luand pietrele din vestul Tarii Galilor si ducandu-le pana la Stonehenge”, scria Brian John. „Cu totii iubim povestile cu eroi, si cred ca de asta oamenii pur si simplu au acceptat acest lucru asa cum le-a fost servit, fara sa puna la indoiala dovezile de baza.”
Unul din argumentele lui John este ca „stancile de la Stonehenge nu sunt tocmai slefuite si ca seamana mai degraba cu bolovanii prinsi in ghetari. Alta explicatie oferita de el este ca Ghetarul Marii Irlandeze a acoperit cu 500.000 de ani in urma mai multe parti din arhipelagul britanic si ca este foarte posibil sa se fi extins pana la Stonehenge”. Dar Stonehenge a inspirat si alte teorii.
Un cimitir pentru elite
Una dintre acestea presupune ca Stonehenge ar fi fost un cimitir pentru inmormantarea elitelor vremii. Conform studiului care a lansat aceasta teorie, „exista o serie de fragmente osoase care ar fi fost exhumate pentru prima data de pe santierul Stonehenge in urma cu mai bine de un secol, dar arheologii din acea vreme au crezut ca ramasitele nu au importanta si le-au ingropat”.
Cercetatorii britanici au re-exhumat peste 50.000 de fragmente osoase, reprezentand 63 de persoane de la Stonehenge. Analiza lor, a relevat faptul ca persoanele ingropate pe santier erau barbati si femei in proportii egale, inmormantarile avand loc aproximativ in anul 3000 i.e.n., potrivit autorului studiului, Mike Parker Pearson, de la Institutul de Arheologie al Universitatii din Londra.
Conform acestuia, primele pietre ar fi fost aduse din Tara Galilor la acea vreme, pentru a marca mormintele. Arheologii au gasit, de asemenea, un cap de sceptru si un bol posibil pentru a arde tamaia, sugerand ca „oamenii ingropati in morminte s-ar putea sa fi fost din elita religioasa sau politica”, potrivit ziarului The Guardian.
Un loc pentru vindecare
In 2008, arheologii Geoggrey Wainwright si Timothy Darvill au afirmat ca un numar mare de schelete recuperate din jurul Stonehenge au prezentat semne de boala sau de ranire, in plus, au fost descoperite unele fragmente din pietrele de piatra Stonehenge care ar fi fost taiate de oamenii antici, poate pentru a le folosi ca talismane in scopuri de protectie sau vindecare.
Observator ceresc
Indiferent de motivul pentru care a fost construit, Stonehenge s-ar fi putut construi cu gandul la soare.
O alee care leaga monumentul cu raul Aven din apropiere se aliniaza cu soarele aflat la solstitiul de iarna; dovezi arheologice releva faptul ca porcii erau sacrificati la Stonehenge in decembrie si ianuarie, ceea ce sugereaza posibile celebrari sau ritualuri desfasurate la monument in perioada solstitiului de iarna. Monumentul priveste spre rasaritul solstitiului de vara, iar solstitiile de vara si de iarna sunt sarbatorite la Stonehenge si astazi.
Un exercitiu de team building
Potrivit lui Mike Parker Pearson, inceputul constructiei santierului coincide cu un timp de unitate crescuta intre oame-nii neolitici din Marea Britanie. Poate inspirati de fluxul natural al peisajului, care pare sa conecteze rasaritul solstitiului de vara si apusul solstitiului de iarna, acesti oameni antici s-ar fi putut uni pentru a construi monumentul, sugera cercetatorul britanic in 2012.
„Stonehenge a necesitat o forta de munca de mii de oameni pentru a muta pietrele din vestul Tarii Galilor, a le ciopli si ridica”, a spus el intr-un comunicat, „iar lucrarea in sine ar fi fost un act de unificare”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii