Viata extraterestra ar putea exista dar ne împiedica propria noastra tehnologie sa o descoperim, daca nu cumva alte civilizatii extraterestre ne descopera ele pe noi.
Iata în continuarea listei, alte câteva din descoperirile astrofizicienilor de anul trecut.
5) Mii de lumi extraterestre ar fi putut privi oamenii crescând. În timp ce eforturile umane de a gasi civilizatiile extraterestre raspândite prin galaxii au început abia în ultimul secol, mai mult de 1.700 de asemenea civilizatii ar fi putut sa ne urmareasca cu mii de ani înainte.
Potrivit unui studiu publicat vara trecuta în revista Nature (se deschide într-o fila noua), 1.715 de sisteme stelare din apropiere au avut un unghi perfect de vizualizare a Pamântului în ultimii 5.000 de ani – si mai mult de 1.400 dintre ele au înca o vedere clara si astazi.
Toate aceste stele se afla la aproximativ 300 de ani-lumina de planeta noastra, iar 75 dintre ele orbiteaza la mai putin de 100 de ani-lumina distanta. Având în vedere ca oamenii transmit semnale radio de aproximativ 100 de ani, oricare dintre aceste 75 de sisteme stelare este suficient de aproape încât este posibil ca „undele noastre radio sa fi trecut deja peste ele”, declara Lisa Kaltenegger, profesor asociat de astronomie si director al studiului.
Carl Sagan Institute de la Universitatea Cornell, pentru Live Science. Daca vreo civilizatie ipotetica care traieste în acele sisteme stelare vrea sau nu sa comunice cu noi este o alta întrebare.
6) Cel mai bun mod de a le spune unde traim. Noi încercam sa-i gasim pe ei, unii spun chiar ca sunt printre noi, ca în filmele de la Hollywood, dar daca extraterestrii ne urmaresc de aproape, care este cel mai bun mod de a le spune noi unde traim? Joanna Thompson, care scrie pentru LiveScience a investigat aceasta probabilitate în decembrie, constatând ca nicio metoda nu este perfecta. Pe de o parte, undele radio sunt o modalitate tentanta de a comunica direct cu extraterestrii, deoarece aceste semnale se încadreaza într-un spatiu convenabil din spectrul electromagnetic numit „gaura de apa”, o frecventa cuprinsa între 1.420 si 1.720 megaherti, care este relativ lipsita de zgomot de fond cosmic.
Pe de alta parte, undele radio se largesc pe masura ce calatoresc, ceea ce înseamna ca orice mesaj pe care îl trimitem va deveni mai diluat cu cât se va îndeparta mai mult de Pamânt. Lumina laser nu are aceasta problema, cu toate acestea, semnalele laser necesita o precizie incredibila si este putin probabil sa ajunga la observatori extraterestri daca nu tintim mesajul direct catre sistemul lor stelar.
Ambele metode au avantajele lor, dar niciuna nu este perfecta.
7) Ne-ar putea împiedica propria noastra tehnologie. Pe 29 aprilie 2019, astronomii au detectat un semnal care se îndrepta catre Pamânt, se pare, de la Proxima Centauri – cel mai apropiat sistem stelar de Soarele nostru, care gazduieste cel putin o planeta potential locuibila.
Deoarece semnalul s-a plasat într-o banda îngusta de unde radio, care sunt rareori produse de aeronave umane sau de sateliti, cercetatorii l-au interpretat ca pe un posibil semn al tehnologiei extraterestre. Dar semnalul nu s-a repetat niciodata, iar un studiu publicat în octombrie de revista Nature Astronomy explica de ce: Semnalul provenea de fapt de la un computer defectuos sau de la un dispozitiv celular aflat în apropierea telescopului care l-a detectat.
În noul studiu, cercetatorii au analizat din nou datele din 2019 si au gasit mai multe semnale „asemanatoare” carora pareau sa le lipseasca componente ale asa-numitei transmisii extraterestre. Toate aceste semnale se potrivesc de fapt unei game de frecvente „consecvente cu frecventele comune ale oscilatorului de ceas utilizate în electronica digitala”, au scris cercetatorii.
Cu alte cuvinte, acest mesaj extraterestru pare sa fi fost un computer uman care functiona defectuos, dar studierea si identificarea acestuia ofera înca oamenilor de stiinta o experienta valoroasa în separarea semnalelor reale din spatiul cosmic profund de zgomotul terestru.
8) Cercetasul galactic. Pe 19 octombrie 2017, un astronom canadian pe nume Robert Weryk examina imaginile surprinse de telescopul Pan-starrs1 situat pe vârful Haleakalª, un vârf vulcanic de o mie de metri înaltime de pe insula Maui când a observat ceva ciudat. Punctul de lumina care i-a atras atentia lui Weryk se misca cu o viteza de aproape doua sute de mii de mile pe ora. Weryk i-a alertat pe colegi, care au început sa urmareasca punctul din alte observatoare. Obiectul era mic, cu o suprafata aproximativ cea a unui bloc, de o forma foarte ciudata: fie era lung si subtire, ca un trabuc cosmic, fie plat si rotund, ca o pizza cereasca. În nomenclatura Uniunii Astronomice Internationale, obiectul a devenit cunoscut ca 1I/2017 U1. Ca sa sune mai atractiv, a fost numit „Oumuamua”, din hawaiana, adica, aproximativ, „cercetas”.
Un grup de cercetatori a decis ca cea mai buna explicatie ar fi ca 1I/2017 U1 este o „cometa în miniatura”. Dar, cea mai spectaculoasa teorie despre 1I/2017 U1 a venit de la Avi Loeb, un astrofizician de la Harvard.
Într-un studiu plin de ecuatii care a aparut în The Astrophysical Journal Letters, la un an dupa descoperirea lui Weryk, Loeb si un postdoctorand de la Harvard pe nume Shmuel Bialy au propus ca „acceleratia negravitationala” a lui Oumuamua „poate fi explicata cel mai convingator daca se presupune ca obiectul a fost fabricat.
Ar putea fi echivalentul extraterestru al unei masini abandonate, „plutind în spatiul interstelar” ca „deseu”. Sau ar putea fi „o sonda complet operationala” care a fost trimisa sistemului nostru solar în misiune de recunoastere”. Teoria lui Loeb a fost aspru contrazisa de astrofizicieni, dar el îl aminteste pe Galileo cu al sau citat celebru, probabil apocrif, eppur si muove, si insista si azi ca, totusi, Oumuamua este „o tehnologie extraterestra”.
9) Rapirile” extraterestre ar putea fi vise lucide. Prin anii 1960-1970 abundau articolele de presa referitoare la marturiile unor diversi cetateni care sustineau ca au fost rapiti de extraterestri si dusi la bordul navelor lor. „Vise lucide, în care oamenii sunt partial constienti si îsi pot controla visele în timpul somnului, ar putea explica asa-numitele povesti de rapiri extraterestre”, sugera un studiu din vara trecuta.
Asemenea gen de rapiri dateaza din secolul al XIX-lea, circumstantele rapirilor suna adesea ca de vis si declanseaza sentimente de teroare si paralizie. Se stie ca anumite stari de vis produc astfel de sentimente, asa ca cercetatorii rusi s-au întrebat daca experimentele de vis ar putea oferi indicii despre presupusele experiente extraterestre. Oamenii de stiinta au determinat 152 de visatori lucizi sa viseze întâlniri cu extraterestri sau OZN-uri si au descoperit ca unii subiecti au declarat vise care semanau cu descrierile reale ale presupuselor rapiri extraterestre.
Dintre cei care si-au descris întâlnirile de vis ca fiind „realiste”, 24 la suta au experimentat paralizie în somn si frica intensa. Astfel de emotii însotesc adesea rapoartele despre presupuse rapiri extraterestre si, „desi indivizii care descriu ca au fost rapiti de extraterestri ar putea crede cu adevarat ca ceea ce au trait ei a fost real, acesti oameni probabil au experimentat o întâlnire extraterestra în timp ce erau într-un vis lucid”, au declarat autorii studiului.
Si totusi, unde sunt ei, se întreba Enrico Fermi…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii