Cercetatorii scot la lumina permanent vestigii materiale si spirituale, fac descoperiri neasteptate, nu de putine ori capabile sa rastoarne ipoteze si teorii considerate pâna mai ieri de neclintit. Unele domenii, cum sunt tehnologiile, par mai permeabile la asemenea schimbari. Altele, precum istoria obisnuita sa umble cu masuri duble ori foarte subiective, contesta deseori vehement noul ori interpreteaza dovezile in mod partinitor. In fata unor evidente cum este cazul de fata, negativismul cu orice pret se elimina insa singur din discutie.
Celebra zona Nazca, din Peru, este cunoscuta pe intreaga planeta datorita incredibilelor desene ciclopice al caror mister nu a fost inca dezlegat. Un sit de 450 de kilometri patrati lasa la vedere contururile trasate in linii paralele ale unor animale gigantice (un colibri, o maimuta, un paianjen etc.) si alte asemenea geoglife, bizare fie si numai pentru faptul ca ele nu pot fi vazute altfel decât din aer. Scepticul cercetator american Joe Nickell, de la Universitatea Kentucky, a reusit sa demonstreze cum ar fi putut indigenii sa realizeze uriasele desene, fara sa fi fost coordonati de la o inaltime la care oricum nu aveau acces. El a reprodus pe un câmp imaginea condorului de la Nazca, dar nu a gasit si explicatia pentru scopul depunerii unei asemenea munci sisifice, de catre niste oameni care au trait in zona aproximativ in perioada 4200 i.Ch. – 400 d.Ch., dezvoltând o civilizatie avansata.
Calendar astronomic pentru agricultori sau pista de aterizare pentru OZN-uri: iata doar doua ipoteze lansate in timp, cu privire la rostul liniilor trasate in desertul peruvian. O descoperire recenta clatina insa toate ipotezele anterioare. Orasul Cahuachi, capitala regiunii Nazca, de peste 1500 de ani acoperit de uitare si de praful zonei aride din jur, a inceput sa „vorbeasca”. Arheologul italian Giuseppe Orefici a dezgropat partial o piramida de 30 de metri inaltime, inconjurata de peste 40 de alte constructii, mai modeste. In zona explorata s-au gasit mumii si numeroase artefacte, intre care vase si tesaturi decorate cu imagini mitologice izbitor de asemanatoare cu desenele din desert. }esaturile sunt foarte fine, ceea ce sugereaza ca nu apartineau unor vesminte obisnuite. Pe de alta parte, nici o arma nu s-a gasit la Cahuachi, in schimb au aparut alte indicii neobisnuite.
Mumiile a 64 de lama, inconjurate de ofrande (ceramica, vegetale, resturi animale), alaturi trei cranii umane orientate catre mumii si inca doua morminte, totul – „supravegheat” de un cap sculptat in piatra. Ansamblul indica urmarea unui anumit ritual referitor la venerarea unor zeitati si la relatia cu lumea mortilor. In sustinerea rationamentului apar si câteva cranii perforate in mijlocul fruntii si strabatute de o frânghie. Un „dispozitiv” care permitea probabil transportarea relicvelor pâna la un loc destinat ofrandelor. Toate indiciile converg catre ideea ca aici a fost un oras sfânt. Un fel de Vatican precolumbian? De ce nu? De pe vârful piramidei, se poate vedea râul Nazca venind din Anzi si strabatând desertul, inainte sa se piarda in imensitatea Pacificului. Constructia putea folosi asadar la marile ceremonii de implorare a zeilor pentru a trimite ploi si recolte bogate.
In epoca sa de glorie, Cahuachi numara circa 5000 de locuitori, un numar deloc de neglijat pentru vremea respectiva. Iar daca acestia erau preoti, straniile linii din desert se prea poate sa fi reprezentat mesaje pe care doar zeii ar fi putut sa le vada si sa le citeasca. Analiza suvitelor de par si a smaltului dintilor, de la mumiile descoperite, arata ca era vorba despre indivizi sanatosi si bine hraniti. In jurul piramidei, exista urmele unui sistem de irigatie sofisticat, astfel incât Cahuachi aparea in marginea desertului ca o gradina unde se gasea hrana din belsug. Un Paradis terestru rezervat elitei religioase. Sa fi fost insa acesta un pacat de neiertat? Ca a fost sau nu o pedeapsa divina e greu de spus, cert e ca in secolul al VII-lea, un seism urmat de inundatii puternice a distrus uriasul templu, trimitându-l definitiv in mit.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii