Oamenii de stiinta au descoperit la Charente-Maritime, în sud-vestul Frantei, cel mai vechi atelier de bijuterii din cochilii din Europa de Vest, ce era ocupat în urma cu 42.000 de ani de artizani a caror identitate ramâne un mister pentru ca nu este clar daca apartineau speciei Homo sapiens sau erau neanderthalieni.
Din 2018 pâna în 2020, paleoantropologii au excavat meticulos o zona de 3 metri patrati si 15 centimetri adâncime în situl La Roche-Pierrot din Saint-Cesaire.
Aceasta munca minutioasa a dus la descoperirea a aproximativ 200 de fragmente de cochilii de melci marini littorina. Detaliile descoperirii au fost publicate recent în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, de echipa de arheologi, antropologi si istorici de la Centrul National de Cercetari Stiintifice (CNRS), Universitatea din Bordeaux, Ministerul Culturii si Universitatea din Toulouse.
Aceste cochilii, de aproximativ un centimetru în dimensiune, „sunt destul de colorate în starea lor naturala, cu tonuri variind de la maro la galben-rosu” si au fost „probabil selectate” din acest motiv, a explicat Isabelle Crevecoeur, co-autoare a studiului.
Aproximativ treizeci dintre ele prezinta urme de perforatii facute de om, probabil folosind un obiect de piatra, într-o „locatie foarte specifica”.
„Gaurile nu prezinta semne de uzura”, iar „alte littorine, mai mici, nu sunt perforate”, continua directorul de cercetare CNRS. În apropiere, cercetatorii au gasit peste o suta de fragmente de pigmenti rosii si galbeni, ce erau folosite „poate în scopul prepararii unui amestec care ar putea fi folosit pentru colorare”.
La acea vreme, tarmul atlantic de unde au fost recoltate scoicile se afla la 100 de kilometri distanta, iar pigmentii au fost extrasi la cel putin 40 de kilometri de situl excavatiilor, transmite AFP/Agerpres.
„Ne putem imagina un grup de oameni oprindu-se la La Roche-Pierrot pentru a repara ceva”, de exemplu, „o haina colorata împodobita cu scoici” si „lasând în urma ceea ce nu folosesc”, sustine Isabelle Crevecoeur. Situl este cel mai vechi de acest tip descoperit în Europa de Vest. El apartine Culturii Châtelperronian, o cultura din Paleoliticul Supe-rior întâlnita în Franta si nordul Spaniei, a carei identitate – Neanderthal sau Homo sapiens – ramâne subiect de dezbatere. Între 55.000 si 42.000 de ani î.Hr., Europa a suferit o transformare profunda: ultimii neanderthalieni au fost înlocuiti treptat de grupuri de Homo sapiens.
În aceasta perioada de tranzitie, „au aparut noi tehnici de producere a uneltelor care contrastau cu ceea ce faceau neanderthalienii”, explica paleoantropologul. Dar „nu era înca o lume complet sapiens”.
În Europa de Nord si de Est, ramasitele umane au fost asociate cu unele dintre aceste culturi de tranzitie, permitând atribuirea lor lui Homo sapiens, dar nu si în siturile Châtelperroniene din Europa de Vest.
„Pâna acum, siturile asociate în mod clar cu neanderthalienii nu contin margele din cochilii”, subliniaza cercetatoarea.
Explozia expresiei simbolice din aceasta perioada, marcata în special de practicile ornamentale, este în general asociata cu Homo sapiens, iar doar situri din sud-estul Europei si în jurul Mediteranei au scos la iveala acest tip de bijuterii din scoici si cochilii.
Autorii studiului sunt indecisi în ceea ce priveste identitatea artizanilor de la La-Roche-Pierrot, propunând doua ipoteze. Daca ar fi fost neanderthalieni, „diviziunea culturala este atât de puternica, atât în modul în care erau fabricate uneltele, cât si în exprimarea simbolica, încât nu ne putem imagina ca s-a întâmplat de la sine”, ci probabil prin contactul cu Homo sapiens, considera Isabelle Crevecoeur.
Daca, dimpotriva, ornamentele sunt opera lui Homo sapiens, aceasta ar însemna ca un grup de pionierat al stramosilor nostri era deja prezent în Europa de Vest în urma cu 42.000 de ani.
NICUSOR DINCA
Comentarii