Un om de stiinta sustine ca ar fi descoperit cauza „blestemului faraonului”, despre care se presupune ca a „ucis” mai mult de 20 de persoane care au deschis mormântul regelui Tutankhamon în 1922.
Textul egiptean antic ameninta cu „moartea printr-o boala pe care niciun doctor nu o poate diagnostica” pe oricine deranjeaza ramasitele mumificate ale regelui – dar cercetatorul Ross Fellowes a sugerat ca exista un motiv biologic în spatele acestor decese. Studiul a stabilit ca motivul acestor decese a fost otravirea cu radiatii de la elemente naturale care contin uraniu si reziduuri toxice, puse în mod deliberat în interiorul cavoului sigilat.
Expunerea la substante ar fi putut duce la aparitia anumitor tipuri de cancer, precum cel care i-a luat viata arheologului Howard Carter – prima persoana care a intrat în mormântul faraonului, cu mai bine de 100 de ani în urma.
Teoria dovedeste ca mormântul a fost într-adevar „blestemat” – desi într-un mod deliberat, biologic si nu într-o maniera supranaturala, asa cum au sugerat unii egiptologi antici.
Carter a murit în 1939, probabil în urma unui atac de cord, dupa o lunga lupta cu limfomul Hodgkin, care afecteaza sistemul imunitar al organismului în lupta împotriva germenilor, iar otravirea cu radiatii a fost asociata ca fiind o cauza a cancerului.
Lordul Carnarvon, unul dintre barbatii care au pasit, de asemenea, prin camerele pline de comori, a murit din cauza septicemiei, la cinci luni dupa descoperire. El a suferit o întepatura grava de tântar, care s-a infectat în urma unei taieturi cu lama de ras.
Alte persoane implicate în excavatii au murit din cauza asfixiei, accidentului vascular cerebral, diabetului, insuficientei cardiace, pneumoniei, otravirii, malariei si expunerii la raze X – si toate au decedat în jurul vârstei de 50 de ani.
Egiptologul britanic Arthur Weigall a participat la deschiderea mormântului lui Tut, si a murit de cancer galopant, la doar 54 de ani. Cu toate acestea, inscriptiile gasite în interiorul altor morminte din Egipt au sugerat ca vechii egipteni stiau despre toxinele radioactive.
Studiul, publicat în Journal of Scientific Exploration, a explicat ca niveluri ridicate de radiatii au fost documentate si în ruinele mormintelor din Vechiul Regat, în doua locatii din Giza si în mai multe morminte subterane din Saqqara. Fellowes a remarcat ca „radioactivitatea intensa a fost asociata cu doua cufere de piatra, aflate în interior”. Profesorul Robert Temple a observat ca sicriele erau facute din bazalt, determinând ca acestea „au fost o sursa punctiforma de radiatii, spre deosebire de nivelurile naturale generale de urme (de radon) din roca calcaroasa din jur”. Alte studii au masurat direct gazul radon în diferite locuri din mormintele de la Saqqara.
Gazul radon este un produs intermediar al dezintegrarii uraniului, cu un timp de înjumatatire de 3,8 zile. Concentratiile de radon ambiental au fost identificate în mai multe locatii prin ruinele de la Saqqara: Mormântul de Sud, magazinele piramidei lui Djoser si tunelurile funerare Serapeum.
Mii de vase excavate sub piramida în trepte în anii 1960 contineau pâna la 200 de tone de substante neidentificate care nu au fost înca identificate – ceea ce sugereaza ca toxinele au fost îngropate împreuna cu ramasitele mumificate.
GABRIEL TUDOR
Comentarii