Razboiul Rece a devenit o sintagma ce defineste, de cel putin o suta de ani, confruntari în toate domeniile. Într-un asemenea context si arta – exponenta principala a valorilor umane pozitive – a fost pervertita si convertita la actiuni „sub acoperire” destinate sa submineze autoritatea, credibilitatea si forta reala a adversarului din spatele cortinelor de fier sau de dogme si ideologii diferite.
Aparent incompatibile, cele doua domenii (spionajul si arta) îsi dezvaluie totusi în mod surprinzator puncte comune, confirmând o data în plus dictonul enuntat de savantul roman Terentius în urma cu aproape doua milenii: Homo sum, humani nihil a me alienum puto. („Sunt om, nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain.”)
Doua directii principale pot fi identificate în acest bizar „parteneriat”. Una, cât se poate de obiectiva, este reprezentata de faptul ca sedii ale celor mai importante servicii secrete gazduiesc lucrari de arta foarte valoroase, si nu doar pentru a decora un interior, ci si relevând o înclinatie reala catre frumosul autentic al unor membri ai temutelor structuri de forta. A doua directie se refera la agenti secreti cu calitati artistice creatoare apreciabile, care de altfel au si lasat posteritatii lucrari deloc de trecut cu vederea.
Un punct nevralgic din acest punct de vedere, al perioadei istorice mentionate, îl reprezinta miscarea postbelica denumita expresionism abstract, ai carei exponenti de talie mondiala sunt artisti ca Jackson Pollock, Willem de Kooning sau Mark Rothko.
La sfârsitul anilor ’40, ea a obtinut rapid mai întâi notorietate si apoi respect, iar în anii ’50, era în general acceptat ca cele mai interesante progrese în pictura si sculptura aveau loc mai degraba la New York decât la Paris. Însa – din pacate? din fericire? – foarte repede s-a raspândit ideea ca expresionistii abstracti au devenit, nici mai mult, nici mai putin, decât „pioni ai spionajului american în timpul Razboiului Rece”!
Un posibil argument în acest sens îl reprezinta Pollock, a carui lucrare „Autumn Rhytm” („Ritmul de toamna”) a fost vânduta în 1957, la un an dupa moartea acestuia, cu o suma fara precedent pentru un tablou realizat de un artist contemporan la acea vreme.
Problema era însa ca Pollock era un bautor notoriu, care a trait o viata retrasa si care, pe de alta parte, a spus odata ca toata lumea de la liceul sau din Los Angeles credea ca este un „rebel corupt din Rusia”. Dincolo de acest aspect însa, indiferent de aprecieri sau dezaprobari de ordin estetic, el a ramas în istoria picturii moderne ca un artist foarte valoros.
Daca spionajul american anticomunist si, mai ales, antisovietic a actionat în mod evident si pe filiera artistica, nici terifiantul KGB nu s-a lasat mai prejos. Este de notorietate cazul lui Rudolf Ivanovici Abel (nascut William Fischer), fost colonel în KGB, un „spion maestru”, o asa-numita cârtita, adânc infiltrat în CIA, sub identitatea falsa a unui oarecare Emil Goldfus, pictor amator si modest autor de finisaje foto, un pensionar amabil, care si-a practicat meseria împreuna cu un grup de artisti realisti care activau în Brooklyn în anii 1950.
Aceasta, în timp ce coordona un grup de agenti secreti chiar în metropola ce reprezenta nucleul expresionismului abstract american. În ceea ce priveste tablourile sale (din care nu lipsesc niciodata personajele umane), multe dintre ele releva o anume nuanta a realismului rus, impregnat cu o usoara nota nostalgica, probabil determinata de „înstrainarea” de meleagurile natale a artistului spion.
Fisher a fost în cele din urma descoperit si arestat de FBI, iar la 15 noiembrie 1957 a fost condamnat la 45 de ani de închisoare. Cu toate acestea, dupa numai patru ani a fost schimbat cu Gary Powers, pilotul nefastului avion spion U-2, care în 1960 a fost doborât în spatiul aerian sovietic în timpul unei misiuni de recunoastere, si cu studentul Frederic Pryor.
Dupa întoarcerea la Moscova, a continuat sa lucreze ca instructor pentru KGB si a fost recompensat cu Ordinul lui Lenin. În 1990, URSS a emis o marca postala cu imaginea lui Fisher pentru a-l onora pe Rudolf Abel, chiar daca acest nume era de fapt un pseudonim ce apartinea unui agent NKVD mai putin cunoscut, care murise cu câtiva ani înainte de arestarea lui Fisher.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii