În nord-vestul Arabiei Saudite, împrastiate într-o zona de doua ori mai mare decât Portugalia, arheologii si topografii aerieni au identificat peste 1.600 de structuri de piatra joase, dreptunghiulare, grosolan construite, care dateaza de cel putin 7.000 de ani, dintr-o epoca în care deserturile de astazi erau savane.
Aceste mustatile – „dreptunghi”, în araba – sunt cunoscute de mult timp de triburile din regiune, dar de putin timp cercetatorii încep sa desluseasca functiile si rolul lor în cadrul unor societati primitive.
Ritualuri de sacrificii
Oamenii din neoliticul sfârsitului de mileniu VI î.Chr. au efectuat în incinta acestor structuri ritualuri sociale, culturale si religioase, conform unor studii recente.
„Mustatile” au fost probabil martorele multor sacrificii de animale domestice, dezvaluind natura beduina a comunitatii. Acestea au fost posibil create pentru a încuraja coeziunea sociala si utilizate ca repere pentru a identifica ocuparea teritoriului. Respectivele structuri se caracterizeaza prin ziduri joase de piatra si design deschis.
În timpul excavarii unei mustatile pastrate întreaga, neafectata de intemperii ori de interventii umane, sapaturile din camera centrala au scos la iveala o serie de resturi animale, în special coarne si elemente craniene.
Au fost identificate astfel o varietate de animale domestice si salbatice, inclusiv ovine, caprine si gazele, însa bovinele cuprindeau cea mai mare parte a ansamblului. Ramasitele pot fi interpretate ca „ofrande”, deoarece au fost depuse în jurul unei pietre mari verticale (betil), pozitionata în centrul încaperii.
În acelasi context, nu au fost identificate ramasite umane sau dovezi ale ocupatiilor casnice, astfel ca pentru cercetatori a fost evident rolul de spatiu ritualic al „mustatilei”.
O functie de acest gen pentru aceste structuri este sugerata si de dimensiunea si proeminenta lor în peisaj, precum si de înaltimea redusa a peretilor lungi (0,3-0,5 m) si a cailor de intrare înguste, care sugereaza ca „mustatilele” nu ar fi putut functiona ca tarcuri pentru animale. Mai mult, niciuna dintre componente nu poate fi interpretata în mod plauzibil ca ramasite ale ocuparii lor permanente sau sezoniere.
Un cult stravechi al vitelor
Depunerea rituala „la vedere” a coarnelor de animale si a elementelor craniene, în special de vite, ofera dovezi ale posibilei existente a unui cult neolitic al vitelor în nord-vestul Arabiei. Vitele erau o marfa vitala pentru primii locuitori pastori ai Arabiei. Importanta acestei relatii este evidentiata în arta rupestra a regiunii, aparând frecvent scene atât de pastorit, cât si de vânatoare.
Identificarea cultelor vitelor din nord-vestul Arabiei ar fi cele mai vechi exemple cunoscute ale acestui fenomen din sudul peninsulei. Cel mai mare mustatil examinat la sol este situat pe un câmp de lava, fiind construit din bolovani de bazalt si masoara 525 m lungime, iar greutatea acestei structuri este de aproximativ 12.000 de tone.
„Mustatilele” au fost asociate cu teritorialitate, sarbatoare si controlul resurselor pastorale. Marimea lor remarcabila si constructia într-un plan consistent, cu variatii tipologice relativ mici în zone geografice extinse, pot sugera ca acestea au functionat si ca repere teritoriale, potential pasuni ancestrale sau o alta forma de legatura cu mediul respectiv.
Desi dispersate temporal si geografic, aceste tipuri variate de monumente au fost în mod clar destinate sa marcheze peisajul în mod vizibil. Nu au fost identificate nicaieri alte paralele tipologice directe pentru mustatile, însa investigatiile din desertul Negev au scos la iveala o serie de „sanctuare mari, dreptunghiulare, în aer liber”, datând din mileniul VI î.Chr.
Odata ce grupurile se adunau în aceasta curte în aer liber, reprezentantii familiilor sau clanurilor se apropiau succesiv de altar – trasatura asemanatoare platformei de la capatul mustatilului.
Acolo, doua vetre furnizau lumina de fiecare parte a intrarii joase si înguste. În acest spatiu intim, indivizii puneau o ofranda în camera din spatele vetrelor.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii