O noua teorie afirma ca planeta noastra a putut sa capteze aceasta resursa pretioasa dintr-o baie de vapori, la putin timp dupa formarea Sistemului Solar, potrivit unui studiu publicat în revista Astronomy & Astrophysics.
Conform teoriei dominante în prezent, apa ar fi ajuns pe Terra în principal prin intermediul asteroizilor si al cometelor, provenind din afara Sistemului Solar, în prima suta de milioane de ani dupa formarea sa.
Acel „un bombardament” a fost un fel de „joc de biliard gravitational”, a declarat astrofizicianul Quentin Kral, coordonatorul studiului, care a propus un procedeu „putin mai natural si putin mai simplu de implementat”. Mai putin aleatoriu si aplicabil la alte planete telurice din Sistemul Solar, precum Marte si Mercur, despre care se stie deja ca detin apa, la fel ca si Luna.
Totul a plecat din Centura de asteroizi, un inel de mici corpuri ceresti, situat între Marte si Jupiter si care era mult mai masiv în epoca formarii Sistemului Solar, în urma cu 4,6 miliarde de ani, informeaza AFP/Agerpres.
„Stim ca, initial, asteroizii erau înghetati”, a explicat Quentin Kral, cercetator la laboratorul LESIA din cadrul Observatorului Paris-Meudon PSL.
Acele corpuri ceresti înghetate „nu prea le mai vedem astazi”, cu exceptia lui Ceres, cel mai mare dintre asteroizi. Însa urmele lor sunt detectate pe alti asteroizi, prin prezenta unor minerale hidratate. Asa cum se întâmpla si în cazul esantioanelor prelevate de pe asteroidul Ryugu, aduse recent pe Pamânt de o misiune spatiala japoneza. Ideea formulata de o echipa de la LESIA, alaturi de un astronom de la Institutul de Fizica a Pamântului din Paris, este ca Terra a colectat într-adevar apa asteroizilor, dar fara ca acestia din urma sa i-o aduca în mod direct.
Viata ca apa
În acest scenariu, Soarele tocmai se forma-se si încalzea Centura de asteroizi cu un ma-xim termic ce ar fi avut loc în urma cu 25 de milioane de ani. Acea caldura „a sublimat gheturile de apa” si a format atunci „un disc de vapori de apa la nivelul Centurii de asteroizi”, a explicat Quentin Kral.
De acolo, discul s-a extins în Sistemul Solar, pâna la Terra, care a captat progresiv aceasta resursa pe masura ce se racea. Odata captati (captarea materiei sub efectul gravitatiei – n.red.) pe planeta noastra, „acei vapori de apa îsi traiesc viata ca apa” si se afla de atunci sub forma lichida.
Modelul elaborat de Quentin Kral si colegii lui functioneaza la fel de bine în cazul unei Centuri de asteroizi masive, asa cum se presupune ca a fost centura din sistemul nostru solar, cât si în cazul unei centuri mai subtiri, dar pe o perioada de timp mai îndelungata.
Este pentru prima data când o astfel de ipoteza a fost avansata. Însa ea „nu a iesit de nicaieri”, a precizat astrofizicianul francez. Teoria s-a bazat foarte mult pe observatiile facute de radiotelescopul ALMA, considerat un „mare specialist” în detectarea norilor de gaz si praf din Univers. „De zece ani stim ca exista discuri de gaze de carbon si oxigen în centurile de planetoizi”, un termen care se refera la asteroizi si miniplanete, din „sistemele extrasolare”.
În trecut, cercetatorii au detectat doar praf cosmic, acolo unde acum a fost constatata si prezenta unor gaze. Precum si gheata de apa în centura de asteroizi a lui HD 69830, un sistem solar înzestrat cu cel putin trei planete. „Atunci cum ar putea fi testata aceasta teorie?”, se întreaba Quentin Kral. Cautând sisteme stelare care sunt putin mai tinere decât al nostru si care „au înca discul lor de gaze de apa”.
Echipa de la LESIA a obtinut permisiunea de a efectua observari astronomice cu ajutorul radiotelescopului ALMA asupra unor sisteme stelare „putin mai speciale, interesante” si asteapta primele re-zultate.
NICUSOR DINCA
Comentarii