A cincea dimensiune

           L-am întâlnit de curând pe dramaturgul englez Edward Bond în paginile unui ziar de stânga pe care îl stimez enorm, „Le monde diplomatique”. Autorul scenariului antologicului film al lui Antonioni, „Blow up”, aducea, într-un articol, o idee insolitã: dincolo de cele trei dimensiuni ale spatiului si de dimensiunea timp, existã o alta, specificã doar umanitãtii: imaginatia.

           L-am întâlnit de curând pe dramaturgul englez Edward Bond în paginile unui ziar de stânga pe care îl stimez enorm, „Le monde diplomatique”. Autorul scenariului antologicului film al lui Antonioni, „Blow up”, aducea, într-un articol, o idee insolitã: dincolo de cele trei dimensiuni ale spatiului si de dimensiunea timp, existã o alta, specificã doar umanitãtii: imaginatia. A cincea dimensiune , pe care se miscã Homo sapiens este imaginatia, spune Bond – si ea ne face sã ne deosebim de celelalte specii ale regnurilor vegetal si animal si ne organizeazã individual ca entitãti care nãzuiesc sã zboare spre stele. Am ezitat mult timp atunci când mi s-a cerut sã scriu un articol despre Science Fiction si Filosofie, nu mã simteam pregãtit pentru apropierea celor douã domenii ale culturii – nobila, strãvechea, eleganta, binecrescuta filosofie, stiintã de la facerea lumii intelectuale si plebeul si sprintarul SF, mai mult o joacã a mintii, de sorginte recentã (cãci dincolo de basmele unor Lucian de Samosata sau Cyrano de Bergerac, SF-ul s-a asezat în cortexul comun al civilizatiei abia cu Jules Verne si H.G.Wells).
           Privind însã lucrurile din perspectiva ametitoare deschisã de legiferarea acestei a cincea dimensiuni a civilizatiei intelectuale – lucrurile par mai simple si mai usor de apucat. Nu dezvoltãm software-ul acestui ultim mecanism care este crierul uman (al cãrui hardware, culmea!, ne este aproape în întregime necunoscut) decât dacã evoluãm, istoric, si pe aceastã a cincea sa dimensiune, cea a imaginatiei, cam asta spune Bond.
           Asa cã la o parte din întrebãrile fundamentale ale filozofiei – cine suntem? de unde venim? încotro ne îndreptãm? – ebulientul fenomen cultural numit S.F. aduce un rãspuns, de fapt, un fragment de rãspuns, un fel de lemã, dacã vreti, pe care se vor baza altii, de-a lungul timpului, pentru a rãspunde la uriasele întrebãri. Iatã rãspunsul partial, lema sintetizatã din joaca numitã SF pe dimensiunea imaginatie: civilizatia Homo sapiens, înarmatã, în matricea fiecãrui membru al ei, cu mecanismul joc al imaginatiei (vezi Huizinga) nu este, în evolutia materiei, decât un intermediar între regnul mineral, opusã a Big Bang-ului initial (vezi Gamow) si sarcina pe care el o construieste, prin al sãu „subcontractor”, Homo faber (vezi Fred Hoyle, care adaugã si: dupã ce îsi împlineste menirea, dispare, lãsând loc în Univers civilizatiei masinilor – infinit mai fiabile – vezi Stanislaw Lem).
           Glumesc? Nu cu totul. Suntem în plin proces de instalare a Erei Masinilor electronice, mari (fabrici robotizate integral), mijlocii (automobile si nave informatizate si automatizate) si mici (PC-uri, telefoane portabile, receptoare radio si TV, frigidere si mixere „inteligente”) si, mai mult, prin pânza giganticã de pãianjen informationalã numitã Internet suntem pe cale sã legãm între ele toate masinãriile inventate si – atentie! – sã le conectãm la cele mai puternice supercomputere aflate în functiune pe Pãmânt. Când tot acest sistem complex va fi ajuns la masã criticã, spune Arthur C.Clarke, un declic ne va anunta cã I.A., adicã Inteligenta Artificialã, a apãrut, alãturi de H. sapiens si cã doreste (sau nu) sã parcurgem împreunã drumul spre necunoscut.
           Mã opresc aici, nu intru în detalii, adicã nu dau titlurile unor cãrti scrise de scriitorii subculturii pe care, ca Homo ludens ce sunt, o voi iubi pânã la disparitia, din cortexul meu, a celei de a cincea dimensiuni – vârsta ne obligã, în cele mai multe cazuri – pot doar sã afirm, acum, cã m-ati stârnit, cã idei profunde, fermecãtoare, încãrcate de sensuri filozofice au fost lansate noilor generatii de intelectuali de dupã 1950 de cãtre fratii Arkadi si Boris Strugatki, Stanislaw Lem, A.C. Clarke, I. Asimov, Clifford Simak, Ilya Efremov, Joe Haldeman, Gérard Klein sau Kim Stanley Robinson, ale cãror cãrti tipãrite în, probabil, mai mult de 1000000000 de exemplare însãmânteazã solul cortexului intelectualilor din mileniul în care tocmai am intrat.