Daca divele de ieri si de azi nu concep sa apara in public fara a avea asupra lor – nu doar tinute exorbitante, excentrice, unicate de lux si asa mai departe, ci si accesorii adecvate (bijuterii, genti si altele asemenea, pe langa masculul finantator de rigoare!), se pare ca nici fantomele nu prea agreeaza propriile manifestari in preajma muritorilor, daca nu isi asorteaza cumva prezenta translucida cu elemente menite sa le personalizeze.
Astfel au aparut, in mentalul publicului, dotari obligatorii ale spectrelor, preluate insa pe filiera cat se poate de umana din credinte, superstitii si practici reale, in cazul de fata cu valoare simbolica.
In reprezentarile fantomelor, giulgiul alb si lantul au aparut in secolul al XIII-lea. Faimosul vesmant alb, amplu si sensibil la cea mai mica miscare a aerului, reprezinta giulgiul in care erau infasurati mortii. Lantul simbolizeaza legatura – blestem, suferinta sau dorinta de razbunare – care retine sufletul defunctului in lumea pamanteasca a viilor, dar intr-o dimensiune aproape imposibil de perceput de catre oameni, si il impiedica astfel sa treaca in lumea de dincolo.
In prezent, rareori mai apare giulgiul in descrierile fantomelor din Statele Unite si Europa, in vreme ce lantul a disparut aproape de tot. Pe frontispiciul domeniului se afla insa, pe un loc important, desi neasteptat, Japonia – tara in traditia careia se cunosc zeci de categorii de spectre. Cele mai infricosatoare sunt femeile imbracate in alb (culoarea de doliu la japonezi), cu tenul foarte palid si plete lungi, negre, care le ascund fata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii