AMANTUL MARII DOAMNE DRACULA

           Un eveniment editorial al acestui început de an, sa nu uitam ca e si început de mileniu, este fara îndoiala aparitia romanului lui Fanus Neagu, Amantul Marii Doamne Dracula. Un roman fabulos care se înscrie în galeria marilor romane scrise de Fanus Neagu, dar si în cea, mai larga, a romanului românesc postbelic.

           Un eveniment editorial al acestui început de an, sa nu uitam ca e si început de mileniu, este fara îndoiala aparitia romanului lui Fanus Neagu, Amantul Marii Doamne Dracula. Un roman fabulos care se înscrie în galeria marilor romane scrise de Fanus Neagu, dar si în cea, mai larga, a romanului românesc postbelic. Universul mirific pe care scriitorul brailean reuseste sa-l compuna, doar Sadoveanu mai reusise asa ceva în literatura româna interbelica, este unic în literatura postbelica din tara noastra. Fanus Neagu chiar si atunci când scrie roman este un mare poet, un artizan neobosit si nelinistit al metaforei, arta cu care se pot lauda putini scriitori români si poate si de aiurea, eu cel putin n-am citit ceva asemanator în literatura universala. De fapt, acest lucru îl observa, fara nici un fel de greutate, si acad. Eugen Simion care scrie: „ Daca zicem poezie nichitiana, de ce n-am zice si stil fanusian sau metafora fanusiana? Se potriveste, am impresia, si omului care are un stil inconfundabil de existenta si celui care scrie, iarasi, într-un mod imposibil de a fi confundat, imitat, ignorat. Rareori formula stilul e omul se verifica atât de bine ca în cazul acestui mare prozator ivit din câmpia Brailei si instalat, pe la începutul anilor ’60, în literatura. Si n-a venit singur. A venit cu fantasmele, tipologia si cu nebuniile unei lumi pe care tot el a inventat-o. Lumea fanusiana…” Fantasmele acestei lumi fanusiene ies la iveala pe fiecare pagina pe care Fanus Neagu o scrie. Amantul Marii doamne Dracula, care este greu sa fie povestit, se deschide cu un dialog între iapa vinetie Voichita si o magarita alba, Ceampaula. Care vorbesc despre oameni: „ Orice femeie e facuta din fulgere, parc-asa spun oamenii… Oamenii sunt periculosi, mint, omoara, cersesc, pârasc. Oamenii se nasc ca sa înceapa la nesfârsit razboaie si sa le piarda…Nu-s ca noi. Voi aveti iarba, noi scaietii. Oamenii sunt frumosi numai când dorm”. Metafora fanusiana este de fiecare data surprinzatoare si da fiecarei pagini de roman o lumina unica, tulburatoare. Nu realitatile ies la iveala, ci fantasmele, miraculosul. Iata un alt exemplu în care doua personaje masculine vorbesc pe malul Dunarii: „Esti tu neam cu Socrate cum sunt eu amantul uneia din târfele alea care cumpara peste, colo, în buza Dunarii. Erau patru. Soarele le umplea trupul cu vraja subtire. Un pogon de curve ranite, arunca cu dispret Vivi Naluca Matase. Ma întristeaza când le vad. Parca mi-ar fi murit bunicul a doua oara. Când mi-a murit bunicul dinspre mama era toamna, în septembrie si caii nostri…Doi dintre ei s-au înhamat singuri la caruta, s-au dus la vie, au mâncat struguri din butucii de care nu se atingea decât bunicul, au tras caruta sub ciresul cel mare de pe razor, au lepadat hamurile si-au venit aici, în oborul de vite al Brailei, unde s-au vândut, fara tocmeala, pe un pret de nimic”. Este vorba în acest roman de personaje reale din istoria noastra, este vorba despre anul 1989, despre revolutie, despre istorie. „La sfârsitul acestui veac, Internationala se va cânta numai la executii. Sculati, voi, oropsiti ai vietii si hoitul istoriei asteia împutite se va legana în streang”. Bob Orlando este personajul omniprezent în meandrele acelui an, acelei istorii, acestui roman. El este Amantul, dar nu va spun si cine este Marea Doamna Dracula pentru a nu va rapi din placerea lecturii. Va ofer însa finalul romanului, care este unul dintre cele mai frumos alcatuite finaluri de roman pe care le-am citit, pentru care orice scriitor de la noi sau de aiurea ar trebui sa-l invidieze pe Fanus Neagu: „Domnisoara Românie, vorbi încet Bob Orlando, ce gât lung si ce sânge gustos ai”. Într-un recent interviu, Fanus Neagu declara ca „din punct de vedere artistic, eu am încheiat secolul XX”. Eu as îndrazni sa spun ca prin aparitia romanului Amantul Marii Doamne Dracula el deschide, din punct de vedere artistic, noul secol.