Locul unde ploua si ninge pe orizontala
Un ciob de Luna cazut in Oceanul Indian, intre Antarctica, Australia si Africa, n-ar arata mai ospitalier.
Daca Robinson Crusoe ar fi ajuns aici, n-am mai fi auzit de el. Acesta e micul arhipelag, de origine vulcanica, numit Kerguelen (dupa numele descoperitorului, supusul lui Ludovic XV, Yves-Joseph Kerguelen). Când s-a reintors in patrie (1825), buimacul navigator a botezat-o Insula Dezolarii.
Cuibul uraganelor
Nici un om nu poate supravietui aici mai mult de zece zile, si doar daca are tenacitatea unui meteorolog impatimit. Desi temperatura rareori scade sub 5 grade Celsius, parca toata furia vânturilor din emisfera sudica se concentreaza aici. Când ploua sau când ninge, rafalele eoliene – având viteza medie de 218 km/ora! – fac din picaturi sau din fulgi siraguri orizontale, un fel de portative zbuciumate, lasând pamântul aproape uscat. Nu se aduna apa nici intr-o ceasca, in schimb bombardamentul cu polen adus de aiurea favorizeaza o vegetatie pipernicita.
Insula principala n-are mai mult de 120 kilometri lungime, iar pe obrajii stâncosi dormiteaza elefantii de mare sau danseaza languros pinguinii sositi sa-si intemeieze o familie. Cei 70-80 de francezi ce trec anual pe aici, in scopuri stiintifice, au constatat ca animalele domestice, aduse experimental, se salbaticesc. Câinii redevin lupi, renaste tigrul din pisici, iepurii isi pierd blândetea, iar oile nu mai asculta de nimeni. Crucile de lemn din cimitirul naufragiatilor au fost smulse, nu se mai stie câte victime a facut in trecut acest discret si inuman arhipelag.
Aici este centrul furtunilor lumii, detinând recordul de viteza de 310 km/ora. Esafod al matelotilor ghinionisti, dusman al vietii sfidând unica planeta populata, pe Kerguelen furtuna iti fura si-ti imprastie si gândurile, inecându-le in talazurile Oceanului Indian.
2. Pântecul mamei sala de operatie
Cinci mii de boli, acesta este numarul maladiilor genetice cunoscute astazi. Multe anomalii se pot descoperi la ora actuala datorita ecografiei si diagnozei prenatale. Se poate afla care este gena defecta care ii poate marca viata copilului nenascut. Si pe urma? Alberto Ugazio, directorul Clinicii de Pediatrie din Brescia si unul dintre pionierii domeniului, este si cel care a efectuat in premiera mondiala, acum trei ani, primul transplant de maduva… in uter! Micutul Giovanni s-a nascut sanatos, scapat de o extrem de grava forma de imunodeficienta care l-ar fi privat de orice aparare in fata infectiilor. Folosind o tehnica pusa la punct la spitalul Herriot din Lyon, când fatul avea patru luni i s-a facut o transfuzie cu celule staminale prelevate din oasele tatalui – generatoarele tuturor celulelor sanguine si ale sistemului imunitar. Restul l-a facut uterul mamei, care oricum i-a asigurat protectia ideala. Acelasi lucru se spera si pentru celelalte tipuri cunoscute de anomalii genetice. Microcipuri realizate de companiile de biotehnologie vor putea in curând oferi adevartate baterii pentru teste genetice. Si, o data maladia descoperita, terapia genetica va inlocui genele bolnave cu gene sanatoase, capabile sa functioneze perfect.
In fata riscului Ideea vindecarii genetice intrauterine a fost de curând lansata de French Anderson, autorul primului tratament genetic asupra unei fetite de patru ani, lovita de o grava forma de imunodeficienta. Riscurile nu pot fi insa neglijate. Un obstacol il reprezinta de pilda necunoasterea posibilelor efecte asupra celulelor germinative: salvam un copil, dar nu cumva ii vom afecta pe copiii sai, tocmai prin intermediul acestor celule care se transmit in procesul de reproducere? Cum sa echilibram recurgerea la medicamente (care se folosesc deja pentru corectarea unor boli administrându-le mamei) cu interventiile chirurgicale? Cum sa evitam riscurile in cazul gemenilor când trebuie evitata asa numita „transfuzie feto-fetala" in care unul din gemeni primeste prea mult sânge iar altul prea putin, ceea ce ii pune in pericol pe amândoi? Cum sa protejezi minusculele cavitati toracice sau inimile unor fiinte care au doar câteva zeci de saptamâni?Ultimele frontiere Interventiile extreme au fost practicate pâna acum doar in putine cazuri si in putine centre din lume. La Centrul pentru Tratamente Fetale al Universitatii Californiei din San Francisco, Michael Harrison a extras pentru scurt timp un fetus din uterul mamei pentru a-i corecta o hernie diafragmatica; un alt coleg a utilizat laserul pentru a bloca fluxul sanguin spre o tumora toracica fetala; la Spitalul Guy din Londra s-a introdus cu ajutorul unui ac, un mic balon care a deblocat o valva aortica – fetita avea 31 de saptamâni si viata sa a fost astfel salvata.
„Chirurgia fetala" – spune un alt italian, Umberto Nicolini, seful echipei de chirurgie fetala a spitalului Buzzi si profesor la Universitatea din Milano – „este la ora actuala doar un instrument de slavarea vietii; in curând ea va deveni insa un instrument de salvare a functiilor organismului având de exemplu in vedere ca este mult mai usor a corecta malformatia de palat (cea care duce la gura de lup) in uter decât pe masa de operatie". Se pare ca, totusi, oamenii de stiinta se apropie cu pasi daca nu foarte mari, in schimb destul de siguri de ultimele frontiere ale cunoasterii fiintei umane…
Comentarii