Cartea alba

     In aceasta saptamâna ma voi opri asupra a doua aparitii editoriale recente, dorind sa atrag atentia asupra eforturilor pe care editurile serioase le fac pentru a reusi sa ofere cititorului român, bombardat prea des cu sub-cultura, scrieri de valoare, adevarata literatura.
          
          Ceasul misiunilor reale
          
          Sub acest titlu, Editura Fundatiei Culturale Române publica bogata corespondenta a reputatului om de stiinta Anton Golopentia, practic Jurnalul unui cercetator fascinat de lumea stiintifica germana cu care intra în contact si de munca sa de specialitate care îl acapareaza aproape total.
     In aceasta saptamâna ma voi opri asupra a doua aparitii editoriale recente, dorind sa atrag atentia asupra eforturilor pe care editurile serioase le fac pentru a reusi sa ofere cititorului român, bombardat prea des cu sub-cultura, scrieri de valoare, adevarata literatura.
          
          Ceasul misiunilor reale
          
          Sub acest titlu, Editura Fundatiei Culturale Române publica bogata corespondenta a reputatului om de stiinta Anton Golopentia, practic Jurnalul unui cercetator fascinat de lumea stiintifica germana cu care intra în contact si de munca sa de specialitate care îl acapareaza aproape total. Din sumara biografie publicata în introducerea volumului, reproduc pentru cititorii nostri câteva date: Anton Golopentia s-a nascut la 12 mai 1909 în comuna Prigor, judetul Caras, ca fiu al avocatului Simion Golopentia. A terminat liceul la Timisoara în 1927, iar studiile universitare le-a urmat la Bucuresti, luându-si în 1930 licenta în Drept, iar în 1933, licenta în Filozofie. În anul 1930 obtine postul de bibliotecar al Seminarului de Sociologie, Etica si Politica al Universitatii din Bucuresti. Ia parte, în aceasta perioada, la cercetarile monografice de sociologie rurala întreprinse de Institutul Social Român în colaborare cu Seminarul de Sociologie. Între anii 1932 si 1933 este director de cabinet al profesorului Dimitrie Gusti care era atunci ministru al Instructiei, Cultelor si Artelor. În 1933 pleaca în Germania ca bursier, unde va studia pâna în 1936. În toamna lui 1936 îsi trece la Leipzig doctoratul în filozofie cu teza Informarea conducerii statului si sociologia traditionala. La înfiintarea în 1938 a Serviciului Social e numit director în cadrul Institutului de Cercetari Sociale al României (Directia Publicatiilor). La câteva luni dupa desfiintarea Serviciului social, în 1939, intra la Institutul de Statistica unde a functionat între anii 1940 si 1948 ca director al Oficiului de Studii. Viata acestui cercetator devotat meseriei sale a fost curmata în timpul vremurilor tulburi de dupa 1947, când Anton Golopentia este arestat si întemnitat la Jilava, unde moare pe 9 septembrie 1951. E greu de înteles cum un om de talia lui Golopentia ajunge sa moara într-o închisoare, dar daca ne gândim ca acesta a fost rolul închisorilor comuniste de pâna în 1964, distrugerea intelectualitatii, atunci nedumerirea dispare lasând locul perplexitatii. În fine, scrisorile alcatuiesc un fel de jurnal în care informatiile se structureaza pe cele trei etape ale vietii lui Anton Golopentia: activitatea la Ministerul Instructiei, studiile în Germania, întoarcerea si munca în tara.
          
          Câinii Negri
          
          Ian McEwan s-a nascut la Aldershot, în Marea Britanie, în urma cu 52 de ani. Debuteaza în 1975 cu un volum de nuvele intitulat Prima dragoste, ultimul ritual cu care si obtine premiul Somerset Maugham. Dupa acest debut furtunos, McEwan se dedica romanului. În 1978 îi apare Gradina de ciment, apoi Tihna strainilor (1980), Inocentul (1990), Câinii Negri (1992), Dragoste fara sfârsit (1997) si Amsterdam (1998) pentru care obtine si prestigiosul Premiu Booker. Romanul Câinii Negri e construit în jurul unei povestiri stralucitoare care surprinde cu o lentoare hipnotizanta întâlnirea dintre un cuplu aflat în luna de miere într-un sat de munte francez si doi câini înfricosatori. Despre acest roman New Yorker scria: „O carte de neuitat, plina de forta, un discurs complex despre violenta, aceasta boala a imaginatiei umane, si, mai ales, despre puterea mântuitoare a iubirii”. McEwan este comparat de criticii britanici cu Marcel Proust pentru constructia frazei, cu Martin Amis, datorita decorului urban al romanelor sale si cu Graham Green, eminenta din umbra care da culoare intrigii.