Colosseum un simbol al anticei Rome

          Dintre inestimabilele comori arheologice ale batrânei Rome, Colosseumul a incitat cel mai mult imaginatia contemporanilor nostri, fiind evocat în pagini literare si aparând în numeroase pelicule cinematografice.
          Numele sau, indicând de fapt amfiteatrul Flavian, se trage de la gigantica statuie a lui Nero, Colossus, situata în imediata sa apropiere.

          Dintre inestimabilele comori arheologice ale batrânei Rome, Colosseumul a incitat cel mai mult imaginatia contemporanilor nostri, fiind evocat în pagini literare si aparând în numeroase pelicule cinematografice.
          Numele sau, indicând de fapt amfiteatrul Flavian, se trage de la gigantica statuie a lui Nero, Colossus, situata în imediata sa apropiere. Început de Vespasian în anul 72, a fost terminat de fiul sau Titus în anul 80 când 100 de zile de festivitati i-au marcat inaugurarea. Colosseumul avea, pentru acele timpuri, o uriasa capacitate. El putea adaposti 50000 de spectatori adunati aici pentru a urmari spectacole, adesea foarte crude, dar care erau primite cu un deosebit entuziasm. Acestea includeau lupte între gladiatori – de obicei sclavi special antrenati – lupte cu animale salbatice fioroase aduse la Roma din cele mai îndepartate colturi ale Imperiului si chiar simulari de lupte navale, moment în care arena era umpluta cu apa. Colosseumul a fost, de asemenea, locul martiriului multor credinciosi din primii ani ai crestinismului.
          Cladirea este dovada neîntrecutei îndemânari tehnice si incredibilei inventivitati a constructorilor romani. De exemplu exista un sistem de copertine care protejau spectatorii de ploaie sau arsita Soarelui. Fixate pe suporturi înalte, ele, mai exact ramasite ale lor, mai pot fi vazute în unele portiuni. Amfiteatrul este rezultatul fuziunii a doua teatre care, în vechea Grecie, reprezentau serii circulare de locuri ridicate de la scena. Rezultatul a fost crearea unui inel eliptic, având travertine de marmura înaltate pe patru nivele. Primele trei prezentau arcade cu jumatati de coloane în stil doric, ionic sau corintian între ele. Nivelul de sus, mai compact decât celelalte, era perforat de ferestre si decorat cu pilastri corintieni. Ca mai toate constructiile de acest gen, Colosseumul a avut mult de suferit de pe urma ploilor sau cutremurelor si chiar datorita oamenilor care nu s-au sfiit sa-i fure marmura dându-i alte întrebuintari.
          Ingeniozitatea constructorilor a ramas însa evidenta. Intrarile si iesirile spectatorilor se faceau rapid, fiind asigurate de 80 de deschideri create în acest scop la parter. Fiecare indica sectorul si locul cautat de spectator, având rezervari pentru diferite categorii sociale. Prima dintre acestea era detinuta de rege si vestale. Galeria din vârf era pentru oamenii obisnuiti si femeile fara rang. Arena reprezenta un sistem complex cu subsoluri, diferite mecanisme si coridoare de trecere pentru gladiatori si animalele salbatice. Drumul pâna la Statuia lui Nero, colos de circa 30 m înaltime, este marcat de placi de marmura. Lânga ea se afla Arcul lui Constantin, ridicat în 312 de popor si senat, pentru a sarbatori victoria asupra lui Maxentiu. Aflat într-o stare excelenta, arcul reprezinta numai una din numeroasele minuni în piatra care înconjoara acest simbol al anticei Rome, numit Colosseum…