– O întrebare retorica, pe care am mai pus-o si altor actori: de ce o prezenta atât de agreabila lipseste de pe micul ecran?
– Aparitia in programele TV nu depinde de mine. În general, cariera unui actor e dependenta de personalitati ale lumii artistice, de circumstante, de prioritati.
– O întrebare retorica, pe care am mai pus-o si altor actori: de ce o prezenta atât de agreabila lipseste de pe micul ecran?
– Aparitia in programele TV nu depinde de mine. În general, cariera unui actor e dependenta de personalitati ale lumii artistice, de circumstante, de prioritati… La începutul carierei mele am fost deseori solicitata si atunci când propunerile mi s-au parut interesante, „provocatoare”, le-am acceptat cu placere. Televiziunea m-a tentat întotdeauna. Din pacate, în ultimii zece ani am primit solicitari mai mult pentru clipurile publicitare.
– Dar filmele au ramas o amintire?
– Am avut sansa de a juca în ultima vreme în filmul lui Costa Gavras, „Martor ocular”. În conditiile în care filmele se fac atât, atât de rar. Este vorba despre o coproductie internationala, în care am jucat alaturi de nume importante românesti: Horatiu Malaele, Marin Moraru, Gheorghe Dinica… Un film cu intentie de a participa la Oscar.
– Harrison Ford marturisea ca nu se uita niciodata la filmele în care a jucat. O afirmatie paradoxala… Presupun ca tie îti face placere sa vizionezi casete cu filmele si piesele de teatru în care ai evoluat.
– Sigur ca da, numai ca aceste casete îmi lipsesc. Înainte de ’89, când aceste casete puteau fi obtinute, nu aveam video si nu m-am agitat sa intru în posesia lor. Acum, când am video, peliculele nu mai sunt „la îndemâna”. Cred ca televiziunea ar putea face un comert „înfloritor”, oferindu-le celor interesati.
– Actorii calatoresc mult. Calatoria e o alternativa a fericirii?
– E prea mult spus. Dar, evident, îmi place sa calatoresc, mai ales cu prilejul turneelor, când contactul cu lumea e altfel, când relatiile cu oamenii sunt mai profunde.
– Ai fost vreodata îndragostita de o vedeta importanta de cinema?
– În anii de liceu eram foarte îndragostita de Jean Marais.
– Asteptam sa-mi spui Kevin Costner, Alain Delon, Antonio Banderas… În sfârsit, sa trecem peste acesti monstri sacri si sa intram pentru o clipa în lumea celor mici.
– La teatrul „Ion Creanga”, am organizat cursuri de actorie pentru copii de 9-12 ani care iubesc arta, teatrul, în speta. Copii care nu vor fi neaparat actori, dar care se pregatesc sa intre într-o relatie speciala cu arta, cu teatrul. O lume mai frumoasa, mai interesanta, mai sensibila.
O noapte petrecuta la muzeu
Pentru prima data în istoria sa, National Gallery din Londra ofera un...
Comentarii