Vor avea copiii 3 parinti?
Asistam la acest început de mileniu la cercetari care vizeaza zestrea genetica naturala a omului: clonarea fiintei, clonarea organelor si, mai nou, a embrionului uman.
Cercetatorii britanici sunt în faza de a obtine aprobari pentru experimente care vor conduce la o situatie nemaiîntâlnita pâna acum: copiii se vor naste cu trei parinti biologici! Cei doi, „clasici”, plus înca o mama! Cu siguranta, aprobarile de la autoritatile medicale britanice vor veni, anunta „Guardian Unlimited”, dar normala ar fi, mai înainte de aprobari, declansarea unei campanii de dezbatere publica a acestui subiect care atinge si laturi etice.
Vor avea copiii 3 parinti?
Asistam la acest început de mileniu la cercetari care vizeaza zestrea genetica naturala a omului: clonarea fiintei, clonarea organelor si, mai nou, a embrionului uman.
Cercetatorii britanici sunt în faza de a obtine aprobari pentru experimente care vor conduce la o situatie nemaiîntâlnita pâna acum: copiii se vor naste cu trei parinti biologici! Cei doi, „clasici”, plus înca o mama! Cu siguranta, aprobarile de la autoritatile medicale britanice vor veni, anunta „Guardian Unlimited”, dar normala ar fi, mai înainte de aprobari, declansarea unei campanii de dezbatere publica a acestui subiect care atinge si laturi etice. Pentru seducerea opiniei publice este scos în fata scopul „caritabil” al cercetarii: noua tehnica va stopa transmiterea catre viitorul copil a bolilor genetice degenerative ale mamei. Dar, spun cei care se opun acestor cercetari, asa ceva este inacceptabil. „Prin crearea unor copii cu trei parinti biologici, acesti cercetatori fac primul pas spre ingineria genetica a fiintei umane si e clar ca nu asta e directia în care trebuie sa avanseze lucrurile” spune Dr. David King, director al Human Genetics Alert. Noua tehnologie a fost pusa la punct de o echipa de la Universitatea Newcastle si consta în implantarea nucleului unui embrion, luat de la mama afectata de o maladie genetica, în interiorul unui ovul prelevat de la un donator, din care a fost eliminat nucleul. În ovulul uman exista corpi sferici numiti mitocondri, care au propriile gene. Unii dintre acesti mitocondri ADN prezinta defecte care pot conduce la producerea a peste 50 de boli degenerative ale fetusului. Se crede, de pilda, ca în Anglia, mai bine de 1.000 de copii sufera de boli cauzate de acesti mitocondri defecti. Neurologul Doug Turnbull si embriologul Mary Herbert cred ca prin implantarea nucleului unui embrion al unei mame, care are mitocondrii defecti, în ovulul unei alte femei, care are mitocondrii sanatosi, fetusul rezultant nu va suferi de boli genetice distructive.
Echipa de la Newcastle, care asteapta aprobarile de la Autoritatea de Embriologie si Fertilitate Umana (HFEA), crede ca în numai trei ani ea va putea pune la punct acest tratament. Un tratament care, aparent, este pus în slujba sanatatii viitorilor nascuti, dar care, cum spun contestatarii, este un pas inacceptabil catre crearea de copii „proiectati” în laborator.
Cristofor Columb ar muri de invidie daca ar auzi una ca asta
90 de zile pâna la Marte si înapoi!
Creierul este înca departe de a fi descifrat, dar ne preocupa zborul printre galaxii si prin „gaurile negre”. Stiinta ia locul povestirilor s.f. Este si cazul cercetatorilor de la Universitatea Washington care sunt de parere ca raze magnetice ar putea face sa creasca viteza viitoarelor nave spatiale si, astfel, un zbor pâna la Marte si înapoi n-ar dura decât trei luni, în loc de doi ani de cât ar avea nevoie o nava conventionala. Care, fie vorba între noi, nici macar asta nu exista! Dar marile idei nu se împotmolesc în amanunte „grobiene”. Planul e simplu: o raza de plasma magnetizata este îndreptata spre pânza unei nave care va fi împinsa înainte cu o viteza record. Se pare ca un zbor de test ar putea fi pus la punct peste vreo cinci ani. Probleme? În principiu, n-ar trebui sa fie pentru ca nava cu pânze ar fi lansata de pe statia spatiala internationala care ar lansa raza magnetica si ar umfla pânzele navei. Probleme ar aparea abia atunci când nava ar ajunge aproape de Marte si când acolo ar trebui sa fie pregatita pe orbita o alta statie care sa trimita o alta raza magnetica înspre pânze pentru a frâna înaintarea impetuoasa a navei. Un fel de frânare cosmica care l-ar umple de invidie pe Columb. În fond, povestile cu Marte nu fac decât sa ascunda preocupari intense pentru folosirea unor noi tehnologii de propulsare, cu aplicatii cât se poate de terestre…
Surprinzatoarea criza messiniana
Marea Mediterana a pierdut 70% din apa în urma cu 5,5 milioane...
Comentarii