Evenimentul Românesc scoate pe piata o noua carte semnata de marele gazetar si editorialist Ion Cristoiu. O carte cu titlu incitant "În închisoarea cartilor".
Ion Cristoiu devine din când în când editorialistul cartilor de literatura. Ion Cristoiu a dus o viata zbuciumata de ziarist. Înainte de 89 si dupa. Înainte de 89, pe capul ziaristului era presiunea grea a politrucilor de tot felul. Atunci, ca si acum, nu te puteai bucura de prea multe oferte de fericire. Cititul cartilor era, însa, una dintre acestea. Cea mai mare eliberare pentru gazetarul Ion Cristoiu, dupa cum marturiseste în prefata cartii, a fost cea de dinainte de '89, când a fost mazilit la revista "Teatrul". Altul s-ar fi apucat de scris piese într-un singur act. Gazetarul a preferat însa Biblioteca. Cu o nostalgie bine temperata el scrie: "De dimineata pâna la prânz eram la Biblioteca Academiei. Ma prezentam zilnic acolo, imediat dupa deschidere. Sârguinta ma facuse unul din clientii de baza ai institutiei. Garderobiera îmi prepara cafeaua. Bibliotecarele îmi dadeau voie sa rasfoiesc colectiile de ziare direct din depozit. Citeam, scriam în caiete (pentru ca nu-mi imaginam un timp al publicarii lor), ieseam în curtea larga, dominata de parc, ma plimbam, fumam. Acum toate aceste lucruri s-au dus. De dimineata si pâna seara ma învârt bezmetic si inutil, titirez pus în miscare de o mâna supranaturala. Citesc si scriu despre lucruri absolut vremelnice. Despre politicienii români. Despre evenimentele petrecute de acestia". Citind aceste rânduri pot spune ca am gasit raspunsul la o întrebare pe care mi-am pus-o de mai multe ori în decursul ultimului deceniu. De ce se întoarce Cristoiu la Biblioteca Academiei? E un lucru cunoscut de toata lumea: dupa ce a pus pe picioare o noua publicatie, dupa ce a cunoscut gloria cu ea, inevitabil a venit momentul în care Ion Cristoiu a încheiat socotelile cu acea publicatie si s-a retras într-o vacanta de câteva luni. Pentru a o lua, apoi, de la capat cu alta publicatie. M-am întrebat de fiecare data de ce se duce Ion Cristoiu la Biblioteca Academiei si nu la Biblioteca Centrala sau de ce nu se duce la munte sau la tara sau acasa? În acel loc, la Biblioteca Academiei, a descoperit, atunci, întreaga frumusete a romanului lui Bulgakov pentru care a facut o obsesie: Maestrul si Margareta. "Bucuriile pe care ni le face cadou Dumnezeu sunt putine pe lumea asta. De aceea ele trebuie dramuite. Asa fac si gurmanzii cu o mâncare ce le fericeste papilele gustative. Asa fac amantii cu amorul. Asa am procedat eu cu romanul lui Bulgakov". Un roman pe care l-a citit si l-a recitit de nenumarate ori. Cum marturiseste, chiar si dupa 89, când conducea câte un ziar pe care îl nascuse din nimic, gazetarul se închidea în birou, cerea sa nu fie deranjat, îsi punea picioarele pe birou ca presedintii americani si citea câteva ore "Maestrul si Margareta". Intrat în vârtejul întâmplarilor post revolutionare, Ion Cristoiu are sentimentul, ca foarte multi altii, ca nu mai gaseste ragazul de altadata pentru a citi carti. Ca nu mai are ragazul de a se întoarce la el însusi. "Nu mai am libertatea sufleteasca de a trai privelistea parcurilor înflorite, a vântului vibrând, a aerului etern al dupa-amiezei". Îl înteleg, ca aceste lucruri le gasesc si eu reale. Numai ca eu îmi salvez sufletul si ma regasesc pe mine, cel care reuseste sa admire înca aceste lucruri, scriind literatura. Ion Cristoiu ajunge în acelasi loc, îndreptându-se, de buna voie, ca un Titanic spre aisbergul sau, spre "cetitul cartilor". Si astfel eu ajung la raspunsul pe care îl cautam: De ce se întoarce Ion Cristoiu la Biblioteca Academiei de fiecare data? Biblioteca Academiei a devenit de atunci, din timpul surghiunului la revista "Teatru", nostalgia trecutului în care avea timp sa citeasca. Înconjurat de colectii de ziare, de manuscrise si de carti, pentru Ion Cristoiu asta a însemnat ruperea de lumea exterioara si intrarea, de buna voie, în închisoarea cartilor, locul unde el regaseste dulceata zilelor de neînchipuit în lumea reala.
Comentarii