Celulele din organismul nostru sunt programate pentru a disparea de-a lungul vietii in folosul organismului, fiind inlocuite cu altele. O reciclare vitala. Ce se intampla cu celulele dupa trecerea noastra in nefiinta? Isi inceteaza activitatea odata cu cea a functiilor organelor? In mod paradoxal, nu. Numeroase celule supravietuiesc o perioada de timp. Un exemplu emblematic il constituie cel al celulelor tumorale care adopta un comportament anarhic, inmultindu-se in absenta unui control fiziologic. Dar, in conditiile in care programul lor celular care le "regizeaza" comportamentul, sa permita proliferarea lor.
In mod normal, odata cu nasterea lor, fiecare celula este purtatoare de instructiuni legate de moarte. Exista insa diferite moduri de a-si inceta activitatea, trei dintre acestea fiind cele mai importante. Unul dintre ele, cel mai studiat, poarta numele de apoptoza, un termen utilizat in Antichitatea greaca, desemnand caderea frunzelor, toamna, si a petalelor de flori uscate.
Apoptoza, in acceptia moderna, a fost observata pentru prima oara in 1885, prin microscop, de Walther Flemming, dar fenomenul va fi elucidat cu aproape un secol mai tarziu de o echipa de cercetatori britanici si americani. De atunci, studiile despre apoptoza si procesele care provoaca aparitia tumorilor au devenit o preocupare asidua pentru cercetatori.
Autodistrugere benefica
S-a observat, de pilda, faptul ca numeroase molecule pot distruge unele tipuri de celule canceroase (in special in cazul leucemiilor). Cea mai promitatoare, eficienta, este molecula AB1 263, dar in asociere cu procedeele clasice de chimioterapie si radioterapie. Studiile intreprinse vor putea fi evaluate in mai putin de un an.
Paradoxal, apoptoza este esentiala vietii, de la inceputurile sale. Organismul n-ar avea capacitatea de a se dezvolta normal daca celulele sale ar fi private de un program viabil de autodistrugere. Prin selectie si eliminare progresiva, suicidul celular asigura in prima faza a vietii un demers "sculptural" al corpului, moartea celulara configurand bratele, picioarele etc. Mainile noastre ar semana cu manusi fara degete daca apoptoza n-ar elimina tesuturile dintre degete in faza embrionara. Si, poate, am fi dotati si cu o coada, daca programul unor gene nu ar face sa dispara diverse vestigii ale evolutiei.
In primele zile ale fatului, in care apar retelele sistemului nervos, 50-90% din neuroni sunt indepartati, un proces care are loc si in sistemul imunitar unde sunt eliminate in masa limfocitele T, pana la 95%, ramanand doar cele mai eficace. Aceasta reductie, urmata de o reinnoire celulara importanta, nu are loc doar in fazele embriogenezei si in primele zile ale dezvoltarii fatului, ci pana la capatul vietii. In fiecare secunda, aproximativ 1000 de celule dispar din corpul nostru, fiind inlocuite cu altele noi. In timp, pielea, sangele, ficatul, plamanii etc. se schimba total. Un proces de reinnoire care incetineste odata cu inaintarea in varsta.
Explozii si reactii inflamatorii
Cel de-al doilea tip de moarte celulara frecvent, este necroza, care nu e programata genetic, survenind in urma unor traumatisme, a expunerii la produse chimice periculoase, sau ca urmare a unor arsuri, infectii etc. Membrana celulelor se rupe iar acestea "explodeaza", microparticulele raspandindu-se in tesuturile din preajma, declansand reactii inflamatorii.
Un proces paradoxal
Cea de-a treia varianta de moarte celulara pe care o comentam, angajeaza un mecanism de supravietuire denumit autofagie: celulele degradeaza unele dintre componentele sale esentiale pentru a le recicla si pentru a le folosi ca hrana. Un fenomen care se produce dupa nastere, bebelusul fiind privat de alimentatie maternala in urma rupturii cordonului ombilical.
Autofagia ii permite sa supravietuiasca prin activarea "autodigestiei" in tesuturi, cum ar fi, de pilda, cele ale inimii sau ale diafragmei. Un proces ce continua insa sub alte auspicii, si care, in timp, are rolul de a face "menajul" in celulele care acumuleaza derivate reactive, periculoase, ale oxigenului. Daca acest proces este exacerbat, celula se autodevoreaza complet, fara a fi inlocuita.
Celalalt pericol vizeaza o deficienta in functionarea "menajului"; toxinele se acumuleaza fara a putea fi reciclate sau eliminate, si in acest caz pot aparea boli neurodegenerative grave, precum Alzheimer sau maladia Huntington, diabet, obezitate etc.
DORIN MARAN
Comentarii