In fiecare an, in luna septembrie, specialistii care se ocupa de Antarctica se concentreaza asupra problemelor pe care le implica aceasta regiune, raspunzand la intrebari grave: ce cantitate de gheata s-a topit, in ce ritm, care sunt consecintele imediate si de lunga durata etc. Pentru ca in materie de incalzire climatica, oceanul inghetat care acopera Polul Nord e un adevarat puls al globului (la sfarsitul verii topirea ghetii atinge punctul culminant).
Modelele informatice (numerice) folosite includ numerosi parametri: regimul vantului, starea vegetatiei, date despre curentii marini, nebulozitate, suprafata gheturilor etc. Previziunile actuale sunt clare: in urmatorii 20 de ani diminuarea estivala a ghetii va fi lineara, de ordinul a 10% pe an (aproximativ) iar intre 2030-2050 topirea va fi de 4 ori mai rapida. Iar in urmatoarele decenii Arctica si Groenlanda vor ramane fara gheata.
Se pare, asadar, ca disparitia ghetii din Antarctica va fi iremediabila. Acest fenomen e explicabil prin faptul ca suprafata de apa libera absoarbe razele Soarelui mai usor decat gheata. Asadar, cu cat suprafata de apa e mai mare, cu atat incalzirea climei e mai accentuata. Dar asta nu e tot. Unii curenti marini mai calzi, cum ar fi cei din deriva nord-altlantica, ar putea sa migreze la latitudini mai inalte din Arctica si sa accelereze topirea ghetii.
Fenomenul de incalzire e mai accentuat la Polul Nord: daca temperatura medie la nivel global creste cu 3-5 grade C, in Arctica puseul de „febra” va fi de peste 8 grade C! O adevarata bulversare in aceasta regiune in care peisajul se va schimba iar fauna si flora vor fi drastic afectate. Suntem inca departe de „febra”, dar previziunile sunt neindoielnice.
Din 1979 de cand au inceput masuratorile prin satelit, ghetarii s-au topit cu 8% in fiecare deceniu. Ultimul deceniu insa a fost marcat de un record alarmant de 20%, adica 1 milion de km2 din totalul de 5,4 km2. Consecintele unei topiri iremediabile sunt dezastruoase. Un exces de furtuni si ploi in zonele nordice (prin evaporare si apoi condensare in atmosfera), eroziunea coastelor si, la nivel global, incalzirea climei. Studiul sedimentelor marine prelevate si a unor fosile de alge care nu se dezvolta decat in absenta ghetii indica faptul ca Arctica a mai trecut prin perioade calde cand nu era acoperita de gheata.
DORIN MARAN
Comentarii