La orizontul anilor 2050, se crede ca orasul va fi unul inteligent, în sensul ca se va implica în rezolvarea problemelor locuitorilor sai. Numai ca în spatele acestui smart city se pune problema supravegherii. Suntem facuti astfel sa ne imaginam un Silvester Stallone în Demolition Man primind o amenda pentru ca a înjurat; ceea ce n-ar fi deloc rau! Orasul va raspunde asadar principalelor noastre nevoi si dorinte cu ajutorul mobilierului urban ultraconectat, populat de masini autonome, o metropola mai bine organizata, mai putin poluata…
Un vis, ce mai! Dar deja suntem efectiv pe cale sa comunicam cu urbea noastra atunci cand aplicatia Vélib ne indica locurile de parcare libere, cand rosul semaforului ne informeaza despre numele unei strazi sau cand Waze ne prezinta în direct variantele rutiere optime.
Daca un oras inteligent presupune ultraconexiune, totusi el este, înainte de orice, un loc în care se traieste împreuna. De mentionat ca, în engleza conceptul de „oras inteligent” este utilizat pentru a vorbi despre optimizarea ansamblului retelelor (masini, electricitate etc.), astfel ca odata cu fenomenul metropolitan si boom-ul conectivitatii (Internetul obiectelor, servicii inteligente etc.) avem posibilitatea sa ne imaginam o lume urbana cu noi utilitati si posibilitati. Dar, foarte interesant si important, nu ar fi vorba despre o unica inteligenta artificiala, extinsa pe baza principiului copy-paste, ci fiecare oras îsi va dezvolta propriul sau ADN!
Si respectul vietii private? Cel putin aparent, modelul smart city este rece, tehnic, lipsit de prezenta umana activa. Se vorbeste despre servicii care ne sunt propuse, deci contrariul incluziunii, unde se pleaca de la individ si de la nevoile sale. În acelasi timp, într-o societate din ce în ce mai conectata omul se poate simti oarecum marginalizat si supus obiectelor tehnice, neînsufletite. Mai ales ca, de pilda, într-o urmatoare etapa de evolutie, obiectele însele îsi vor transmite între ele informatii. De pilda, excesul de vi-teza ar putea fi eliminat prin „comunicarea” automata dintre autovehiculele conectate între ele. Un scenariu futurist alaturi de nenumarate altele, care nu stim înca daca sa ne entuziasmeze ori sa ne faca mai vigilenti. Oricum, vorbim despre conceptul de marketing reprezentat de orase ale viitorului din tarile dezvoltate, ceea ce nu e cazul cu sarmanele noastre localitati urbane.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii