Pare incredibil, dar în acest an se împlinesc 30 de ani de la primul album al formatiei Led Zeppelin, nu doar formatia favorita a tineretii mele, dar si cea mai buna formatie hard-rock din toate timpurile. Despre muzica celor de la LZ ce poti spune? Reascult astazi primele patru albume ale lor si observ ca muzica lor este la fel de unica precum în 1970, ceea ce înseamna ca muzicienii de la LZ au dorit sa scrie muzica adevarata si nu doar mici prostioare, ca stupidele melodii „latino” de azi, confectionate la comanda în studiourile americane si care se difuzeaza pe toate canalele din lume si nimeni nu stie de ce (ascult cu multa placere adevarata muzica scrisa de latini la ei acasa, cum ar fi cea spaniola sau braziliana).
Pare incredibil, dar în acest an se împlinesc 30 de ani de la primul album al formatiei Led Zeppelin, nu doar formatia favorita a tineretii mele, dar si cea mai buna formatie hard-rock din toate timpurile. Despre muzica celor de la LZ ce poti spune? Reascult astazi primele patru albume ale lor si observ ca muzica lor este la fel de unica precum în 1970, ceea ce înseamna ca muzicienii de la LZ au dorit sa scrie muzica adevarata si nu doar mici prostioare, ca stupidele melodii „latino” de azi, confectionate la comanda în studiourile americane si care se difuzeaza pe toate canalele din lume si nimeni nu stie de ce (ascult cu multa placere adevarata muzica scrisa de latini la ei acasa, cum ar fi cea spaniola sau braziliana).
Cine au fost ei?
Când Jimmy Page (nascut în 1944) s-a hotarât în vara lui 1968 sa-si faca propria formatie, poate dorind sa faca altceva decât Beatles-ii aflati pe cale de disparitie, gândul lui a fost ca ea sa se numeasca The New Yardbirds (Noile Pasari de Curte) doar pentru ca fusese ghitaristul formatiei Yardbirds, desfiintata în fierbintea vara a lui 1968. În cele din urma, Jimmy s-a razgândit si s-a oprit la numele Led Zeppelin. Adica patru tineri admiratori ai dirijabilelor construite de contele von Zeppelin pe la începutul secolului. Nu e de mirare ca pe coperta primului lor album, intitulat LED ZEPPELIN I, aparea chiar un asemenea zeppelin. Al doilea membru al formatiei avea sa fie basistul John Baldwin (nascut în 1946), cel numit John Paul Jones si considerat cel mai bun muzician de studio al acelor vremuri. Al treilea sosit a fost bateristul John Henry „Bonzo” Bonham (nascut în 1948), si cine nu si-l aminteste din solo-ul de baterie intitulat Bonzo’s Montreux? În fine, ultimul sosit a fost chiar solistul vocal Robert Anthony Plant (nascut în 1948). Într-o asemenea componenta, Led Zeppelin putea porni la drum.
Un debut în forta
În numai 15 ore de înregistrari, tinerii englezi alcatuiesc materialul pentru primul lor album, Led Zeppelin I, pe care-l arunca pe piata la începutul anului 1969. Piesele de rezistenta erau, daca va mai amintiti, Good Times-Bad Times, Communication Breakdown si Dazed and Confused (se refereau toate acestea la vremurile acelei veri fierbinti a lui 1968, cu mari contorsionari politice si sociale), dar si extraordinarele blues-uri albe, cum le-a numit critica muzicala, Babe, I’m gonna leave you sau You shook me. Era clar, vocea lui Plant si ghitara lui Page nauceau tineretul si lasau lumea cu gura cascata. Asa ceva nu se mai auzise pâna atunci. Acest album pe care îl ascult si azi pe CD este si favoritul meu. Led Zeppelin II apare în toamna aceluiasi an si înseamna un stil si mai pronuntat hard-rock, cu o melodie foarte apreciata, Whole Lotta Love. Acest al doilea album avea sa detroneze în preferintele publicului pe cel al Beatles-ilor, Abbey Road, obtinând „Discul de Platina” pentru un milion de discuri vândute numai în câteva luni. Led Zeppelin III, poate cel mai bun album al lor, apare exact dupa un an, în toamna lui 1970, si se bucura de un succes imens, celebrul „Immigrant Song” devenind numarul unu atât în Marea Britanie, cât si în SUA, desi mie mi-a ramas si astazi sufletul la irepetabilul blues Since I’ve been loving you.
Comentarii